mozok.click » Geografie » Economia naţională
Інформація про новину
  • Переглядів: 86
  • Автор: admin
  • Дата: 2-04-2018, 16:39
2-04-2018, 16:39

Economia naţională

Категорія: Geografie

CAPITOLUL I

ECONOMIA NAŢIONALĂ SI ECONOMIA MONDIALĂ

 

Tema 1. ECONOMIA NAŢIONALĂ Tema 2. ECONOMIA MONDIALĂ

Studiind acest capitol:

• veţi obţine cunoştinţe despre economia naţională, economia mondială, piaţa mondială, dezvoltarea economică şi indicatorii ei: produsul intern brut (PIB) şi indicele de dezvoltare umană (IDU), despre diviziunea internaţională a muncii şi specializarea teritoriului, globalizarea, informatizarea şi integrarea economică regională;

• veţi afla lucruri noi despre organizarea spaţială a economiei naţionale, organizarea socială a producţiei şi influenţa factorilor naturali şi sociali la locaţia ei, împărţirea în mai multe nivele a economiei globale şi actualele tendinţe de dezvoltare a acesteia, despre corporaţiile transnaţionale (CTN) şi activitatea lor în Ucraina;

• veţi învăţa cum să faceţi distincţia între formele de organizare spaţială a economiei şi organizarea socială a producţiei, tipuri de economii şi ţări cu niveluri diferite de dezvoltare economică, să arătaţi pe hartă ţările din„Grupui celor şapte" (G—7) şi din „Grupul celor douăzeci"

(G—20);

• veţi dezvolta capacitatea de a analiza modelul economic sectorial, de a evalua impactul glo-balizării asupra ratelor de creştere a economiei mondiale şi a activităţilor economice ale populaţiei din regiunea voastră, şi de a folosi sursele online pentru a obţine informaţii noi.

 

Tema 1. ECONOMIA NAŢIONALĂ

 

Amintiţi-vă, care sunt sferele de producţie din economia ţării, în ce sector de producţie lucrează rudele tale?

ECONOMIA NAŢIONALĂ. Interacţionând cu natura şi unii cu alţii, oamenii guvernează activităţile lor în direcţia creării diverselor bunuri materiale, serviciilor nemateriale şi valorilor spirituale, care sunt destinate uzului personal sau schimbului. Această activitate se numes-te economică. Ea se realizează de către persoane fizice, familii, grupuri şi întreaga societate.



 

Totalitatea activităţilor economice ale societăţii într-o anumită zonă for-mează o gospodărie. Gospodăria împreună cu relaţiile publice ce se includ în procesele de producere, distribuire, schimbul şi consumul de produse, se numeşte economie.

în dezvoltarea sa istorică, economia a parcurs două etape: economia naturală şi economia de mărfuri. După cum deja cunoaşteţi din cursul de istorie, în perioada economiei naturale, familia sau un grup de oameni, organizaţi pe un anumit teritoriu, produceau doar acele bunuri, necesare pentru consumul propriu, cu alte cuvinte, satisfăceau doar nevoile producătorilor. Această etapă omenirea a parcurs-o în perioada primitivă, a sclavagismului şi cea feudală. însă elemente de economie naturală, s-au păstrat şi până în prezent, mai întâi de toate în economia de familie, iar, dacă vorbim de unele popoare care populează bazinul Amazonului sau insula Noua Guinee, aceasta rămâne principalul mod de existenţă. Economia de mărfuri a apărut atunci când producerea se înfăptuia nu numai pentru consum propriu, dar şi pentru alţi oameni. Aceasta s-a înfăptuit pe calea schimbului rezultatelor muncii, vânzării-cumpărării mărfurilor la piaţă. Elementele economiei de mărfuri, au coexistat din cele mai vechi timpuri cu producerea naturală. In sec. XVII-XVIII economia de mărfuri a devenit dominantă în Europa, iar mai târziu, în alte regiuni.

Odată cu dezvoltarea economiei de mărfuri, a început să apară şi divizarea teritorială a muncii, adică producţia anumitor bunuri era „ancorată” de zonele cu cele mai favorabile condiţii pentru producţie - materie primă naturală, forţă de muncă cu abilităţi corespunzătoare, bază tehnico-ştiinţifică etc. Cu timpul s-a înfăptuit unirea (integrarea) muncii dintre unele teritorii. Rezultatul acestor procese a fost împărţirea pieţelor de bunuri şi a forţei de muncă, asocierea acestora în cadrul statului, formând economia naţională. Aşadar, economia naţională este totalitatea activităţilor economice şi relaţiilor care se întâmplă în societate în procesul acestei activităţi în cadrul unui stat.

PĂRŢILE COMPONENTE ALE ECONOMIEI NAŢIONALE. Componentele principale ale economiei statului, unităţile sale de bază sunt întreprinderile, companiile, organizaţiile, instituţiile şi gospodăriile ce produc diverse produse sau furnizează diferite servicii. Aici putem enumera: mine, cariere, fabrici, uzine, centrale electrice, ferme, gări, întreprinderi auto, aeroporturi, companii de construcţii, ateliere de reparaţii, magazine, frizerii, şcoli, universităţi, institute de cercetare, spitale, bănci ş.a. Ele pot avea diviziuni interne - ateliere, departamente, linii de producţie, filiale etc. Cea mai complicată structură o au întreprinderile (combinatele), care au departamente diverse: de bază, auxiliare, de deservire, utilitare. Pentru a elibera un anumit tip de produse, întreprinderile şi organizaţiile pot înfiinţa asociaţii de producţie sau de cercetare şi producţie, sindicale, cooperative.

După felul de proprietate, întreprinderile şi organizaţiile pot fi: de stat (care sunt deţinute de guvern), comunale (municipale), (care aparţin comunităţilor locale), private (proprietarii sunt persoane fizice, sau familii, care investesc propria lor muncă, sau angajează muncitori), colective (proprietatea parteneriatelor de afaceri, cooperativelor, corporaţiilor; printre acestea cel mai des întâlnite sunt companiile acţionare, unde acţionari pot fi atât lucrătorii acestor companii, cât şi alte persoane). Există, de asemenea, companii cu proprietate mixtă, care sunt create prin participarea comună a statului şi a altor proprietari. In plus, în economia naţională a unui stat, pot să fie companii şi organizaţii înfiinţate de capital străin, deţinute de organizaţii internaţionale şi persoane juridice din afara ţării, sau întreprinderi comune create cu participarea capitalului naţional si străin.

In anul 2015, în Ucraina, 11 % dintre întreprinderile şi organizaţiile din economia ţării aparţineau statului, restul le revenea altor forme de proprietate.

Economia naţională a oricărui stat are comunicaţii puternice (exprimate prin fluxuri reciproce de combustibil, energie, materie primă, produse finite, servicii, informaţii între producători şi consumatori), dar şi comunicaţii cu alte economii naţionale.

In Ucraina dezvoltarea acceletară a producţiei de mărfuri a început în a doua jumătate a sec. XVIII - începutul sec. XIX. Deoarece teritoriul ei a fost o lungă perioadă de timp în componenţa altor state, sau a fost împărţit între acestea, economia sa a fost parte componentă a economiilor naţionale ale acestor ţări. Doar după obţinerea independenţei, Ucraina a început să-şi formeze propria economie naţională.

INDICATORII PUTERII ECONOMICE A ŢĂRII. Pentru a caracteriza economiile naţionale, se folosesc zeci de diferiţi indicatori. Cu toate acestea, indicatorii universali, care reflectă valoarea economiilor naţionale şi fac posibilă compararea dintre acestea, sunt: produsul intern brut şi venitul naţional brut.

Produsul intern brut (PIB) este suma valorii de piaţă a tuturor mărfurilor şi serviciilor, produse şi realizate în ţară în decursul unui an, luând în considerare veniturile din exporturile lor (în străinătate) şi de import (din străinătate).

PIB-ul cuprinde rezultatele activităţii economice a întreprinderilor, organizaţiilor, instituţiilor şi a persoanelor fizice, indiferent de naţionalitatea şi cetăţenia acestora, implicate în afaceri pe teritoriul ţării respective. Cu toate acestea, nu toate veniturile obţinute în interiorul graniţelor ţării „lucrează” pentru locuitorii săi. O parte din ele (profitul agenţilor economici cu proprietate străină şi lucrători străini) sunt duse în străinătate. în acelaşi timp, PIB-ul ţării nu include veniturile cetăţenilor sau a firmelor înfiinţate cu participarea acestora, care lucrează în străinătate.


 

Venitul naţional brut (VNB) se deosebeşte de PIB prin faptul, că ia în considerare veniturile companiilor şi cetăţenilor ţării, obţinute în străinătate, dar exclude veniturile companiilor străine şi a persoanelor fizice străine angajate în activităţi în ţara respectivă.

Atât PIB-ul, cât şi VNB se calculează în valuta naţională. Astfel, potrivit Comitetului de Stat de Statistică din Ucraina: PIB al Ucrainei în 2013 a fost de 1,4 trln. grn., iar în 2015 - aproape 2 trln. grn. La prima vedere, a existat o semnificativă creştere. în realitate însă, nu este chiar corect să comparăm aceste cifre, deoarece ele exprimă PIB-ul la preţurile curente ale acelor ani pentru bunuri şi servicii, şi nu includ deprecierea (devalvarea) monedei naţionale în acestă perioadă de timp, în comparaţie cu valutele mondiale mult-puţin mai stabile (euro, dolar). Cu atât mai mult, că rata de grivnă nu poate da o imagine despre locul Ucrainei în economia globală.

Pentru evaluări comparative, organizaţiile internaţionale ca Banca Mondi-ala (BM), Fondul Monetar Internaţional (FMI) calculează PIB şi VNB al ţărilor în moneda unică - de dolari SUA. De exemplu, Banca Mondială translează calculele făcute în moneda locală în dolari SUA la cursul mediu anual de schimb, având în vedere nivelul inflaţiei (devalorizarea monedei) în ţară şi în ţările de conducere. Calculat în aşa fel, PIB-ul Ucrainei a fost de 183 mlrd. de dolari SUA în 2013 şi doar 91 mlrd. dolari SUA în 2015 (des. 4), adică în doi ani a scăzut, de fapt, de două ori. După aceste calcule, Ucraina e situată pe locul 62 în lume şi 22 în Europa (Anexa 1).

După volumul PIB (VNB) în a doua jumătate a sec. XX s-a evidenţiat brusc un grup de şapte ţări (SUA, Japonia, Germania, Marea Britanie, Franţa, Italia,

Canada).

PIB la paritatea puterii de cumpărare

Indicatorii PIB sau VNB, calculaţi în funcţie de ratele medii anuale de schimb nu întotdeauna reflectă în mod fiabil posibilităţile reale ale populaţiei din ţările lor să cumpere produse şi servicii, deoarece acestea nu iau în considerare preţurile lor „naţionale". Dar preţurile pot varia în mod semnificativ în diferite ţări. Prin urmare, pentru a compara economiile în acest caz, folosind PIB, calculate la paritatea puterii de cumpărare (PPC) a monedei naţionale, se calculează în aşa-numiţii dolari internaţionali, luând în considerare costul unui set de bunuri şi servicii necesare („coş de piaţă"), într-o anumită ţară şi SUA. în ceea ce priveşte PIB calculat prin PPC, China a ajuns pe primul loc în lume, depăşind SUA iar India, de la locul al şaptelea s-a ridicat pe locul trei (des. 6).

Spre sfârşitul sec. XX, în acestă grupă cu paşi repezi a intrat China, economia căreia demonstrează unul din cei mai înalţi tempi de creştere din lume. în 2010 economia Chinei a devenit a doua din lume, situându-se înaintea Japoniei. Astăzi

în primul top zece sunt incluse, de asemenea, India şi Brazilia (des. 5). în schimb, Mexica, Spania şi Rusia care, de asemenea, au fost mult timp în aceste zece, în 2015 erau situate între poziţiile 11 şi 15 ale clasamentului mondial al economiilor naţionale.


ÎNTREBĂRI Şl ÎNSĂRCINĂRI

1. Care sunt etapele de dezvoltare istorică a economiilor naţionale şi mondiale?

2. Ce este economia naţională?

3. Amintiţi-vă, parte a căror state a fost economia Ucrainei în diferite perioade ale istoriei.

4. Care este împărţirea întreprinderilor după felul de proprietate?

. Care sunt indicatorii de bază, utilizaţi pentru caracterizarea şi compararea economiilor naţionale?

6. Ce este PIB-ul? Care este locul Ucrainei în lume, privind acest indicator?

Gândiţi-vă, de ce în clasamentele mondiale ale ţărilor alcătuite după indicatorii PIB şi VNB, locurile lor pot să nu se potrivească.

ACTIVITATE ÎN GRUP

Acest paragraf conţine date despre principalii indicatori ai economiilor naţionale din anul 2015. Puteţi actualiza aceste informaţii singuri, accesând site-ul web al Băncii Mondiale pe pagina sa în următoarele locaţii:

Folosind link—urile şi codurile QR, dar şi des. 4,5,6 aflaţi:

grupul 7 - cum s-a schimbat comparativ cu 2015, PIB-ul Ucrainei şi locul său în clasamentul mondial după acest indicator;

grupul 2- ce schimbări au avut loc comparativ cu 2015 în primul top zece al clasamentului mondial după idicatorul PIB, calculat la cursul de schimb de valute, şi PIB după PPC;

grupul 3 - dacă se potrivesc locurile primelor zece ţări ale lumii şi al Ucrainei în ceea ce priveşte PIB şi VNB în clasamentul mondial.

 

Source: Manual de geografie pentru clasa a 9 Boiko

 






^