mozok.click » Geografie » Tendinţe actuale în dezvoltarea economiei mondiale
Інформація про новину
  • Переглядів: 76
  • Автор: admin
  • Дата: 2-04-2018, 17:15
2-04-2018, 17:15

Tendinţe actuale în dezvoltarea economiei mondiale

Категорія: Geografie

Amintiţi-vă, în ce constă integrarea economică regională.

Daţi exemple de uniuni economice regionale internaţionale în cadrul macroregiunii europene.

Tendinţa în economie este o oarecare orientare a proceselor economice, pe baza căreia se poate prognoza dezvoltarea în continuare a acesteia şi starea ei. Una dintre tendinţe este integrarea economică regională, despre care aţi învăţat în paragraful precedent. Principalele tendinţe ale dezvoltării economiei mondiale moderne sunt globalizarea, informatizarea, transnaţio-nalizarea. La baza integrării economice şi globalizării stă un proces mai vechi, cel al internaţionalizării vieţii economice.

INTERNAŢIONALIZAREA ŞI GLOBALIZAREA. Internaţionalizarea vieţii economice - este extinderea afacerilor dincolo de economiile naţionale individuale

sub forma unor legături de cooperare multilaterală. Scopul internaţionalizării este acela de a creşte productivitatea şi eficienţa producerii. In timpul acestui proces au loc asa relaţii economice între entităţile din diferite ţări, în care economia unei ţări devine parte a procesului de producţie la nivel mondial. Internaţionalizarea vieţii economice a avut loc, în mod activ, în epoca capitalismului industrial, care întotdeauna a fost încătuşat de economia naţională cu sursele limitate de materii

prime şi pieţe de desfacere. In a doua jumătate a secolului al XX-lea, ca urmare a ajustării legăturilor internaţionale şi a relaţiilor dintre economiile naţionale, internaţionalizarea s-a transformat în integrarea economică internaţională, formarea asociaţiilor de integrare regională.

Cel mai înalt stadiu al internaţionalizării a devenit globalizarea. Globalizarea este procesul de integrare economică, politică şi culturală mondială (întrepătrundere, apropiere) şi armonizare, unificare (aducerea la uniformitate). Acesta este privit ca modalitate de formare globală a principiilor de viaţă care unesc toate ţările şi toţi locuitorii planetei. Globalizarea economică presupune dezvoltarea unei economii de piaţă în toată lumea, creşterea diviziunii şi integrării internaţionale a muncii, formarea unui sistem extins de bănci si fonduri internaţionale. Ea este legată de crearea pieţelor mondiale de toate tipurile de mărfuri, valută, titluri de valoare, de proprietate intelectuală, forţă de muncă, servicii de transport, comunicaţii şi energie, servicii de publicitate, bancare, de informare. Toate acestea accelerează

diferitele fluxuri: materiale, financiare, de informare, umane. Deci, în general, glo-balizarea înseamnă formarea unui spaţiu economic comun la nivel mondial. Acesta promovează integritatea economiei mondiale la nivel planetar.



 

Globalizarea este însoţită de formarea unei pieţe internaţionale omogene de consum. La aceasta contribuie răspândirea culturii în masă peste tot în lume, în special, moda de folosire a aceloraşi produse (automobile, blugi, pantofi de sport, băuturi, produse de igienă, jucării, etc.), aceleaşi tipuri de servicii (fast-food, filme, muzică şi literatură, cluburi de recreere şi baruri, turism). Exemple evidente ale acestui fenomen pot servi reţeaua de magazine a corporaţiei americane „McDonald's” şi alimentarea cu produsele sale a peste 2/3 din locuitorii ţărilor lumii sau admiraţia universală a operelor scriitoarei britanice Djoan Rowling, despre aventurile unui tânăr magician Harry Potter, care a devenit un bestseller la nivel mondial, operă tradusă şi publicată în milioane de exemplare în peste 60 de ţări ale lumii.

Baza legăturilor reciproce economice şi interdependenţei ţărilor şi popoarelor este dezvoltarea rapidă a spaţiului financiar, de informare şi comunicare, la nivel mondial, folosind cele mai recente tehnologii.

INFORMATIZAREA. Informatizarea, fiind calea principală de dezvoltare a societăţii informaţionale, determină din ce în ce mai mult dezvoltarea economică.

Un rol deosebit în dezvoltarea globaliză-rii aparţine tehnologiilor inovatoare în domeniul comunicaţiilor, introducerea de comunicaţii prin satelit, Internet, comunicaţii cu fibră optică. Internetul, care implică într-un singur spaţiu de informaţii, milioane de oameni, indiferent de locaţia acestora, a devenit o importantă forţă motrică a globalizării.

Acele ţări care au recunoscut ca priorităţi resursele, tehnologiile de informare şi comunicare, au obţinut rezultate foarte bune. De exemplu, Finlanda, care, la începutul secolului XX, era ţară înapoiată din punct de vedere economic, punând obiectivul de a construi o economie progresivă, modernă bazată pe informaţii şi cunoştinţe, într-o perioadă istorică foarte scurtă, a ajuns în prim-plan în economia mondială, iar compania sa „Nokia” a fost mult timp un lider mondial în domeniul comunicaţiilor mobile şi tehnologiilor de comunicare si informare. Ucraina, cu potential intelectual si ştiinţific semnifi-cativ, si tradiţie a realizărilor ştiinţifice, în 1952 a creat al treilea computer din lume, după Germania şi Marea Britanie, a format o scoală de renume mondial de

cibernetică si matematică de calcul. Toa-

te acestea au fost premise pentru dezvoltarea rapidă a informatizării economiei si a societăţii. Dar înlăturarea tării de

progresul ştiinţific şi tehnic, dezvoltarea de inovare, a condus la faptul că Ucraina a pierdut industriile mai avansate, precum industria electronică. Ca rezultat, printre cele 104 de ţări a avut locul 83 după indicele general tehnologic.

Acum, ţara noastră ocupă un loc important în lume în ceea ce priveşte formarea de programatori calificaţi şi are capacitatea de a creşte, în mod semnificativ, producţia de software şi exportul ei. Ucraina implementează, în mod activ, sistemele globale de telecomunicaţii prin satelit, este implicată în proiecte internaţionale de construcţie a principalelor comunicaţii de fibră optică, ceea ce creează condiţii favorabile pentru intrarea ei în spaţiul informaţional mondial.

Astăzi, în principalele ţări ale lumii, se petrece o tranziţie la o nouă bază a tehnologiilor de fabricaţie, cu o predominanţă a tehnologiei informaţionale. Realizările ştiinţifice şi tehnice orientează, din ce în ce mai mult, producţia şi viaţa de zi cu zi, spre reducerea cantităţilor de resurse şi de energie. Sistemele tehnologice informaţionale inovatoare sunt proiectate pentru a schimba organizarea producţiei de bunuri şi servicii, direcţionând-o pentru a răspunde noilor cerinţe, schimbând priorităţile spre medicină, educaţie şi mediul înconjurător.


TRAN SNAŢIONALIZ ARE A. Acest termen se referă la extinderea procesului de activitate a companiilor (sau corporaţiilor) dincolo de teritoriile naţionale. Corporaţii transnaţionale (CTN) - o întreprindere (centrală şi filialele sale în străinătate), care formează un sistem de producţii, distribuite între mai multe ţări, dar controlate de la un centru.

Ţara de origine este aceea în care se află sediul central al întreprinderii CTN. De exemplu, sediul central al celebrei companii „Microsoft”, este situat în oraşul american Redmont, deci ţara sa de origine (de bază) este SUA, iar societatea „Phillips”, are sediul în Amsterdam - ţara de bază fiind Olanda. Ţările-gazdă sunt acelea unde CTN localizează întreprinderi subsidiare sau filiale.

In economia globală se urmăreşte o trecere a liderilor economiei de la economia naţională la CTN. Nucleul sistemului economic global este de aproximativ de 500 de corporaţii, fiecare dintre ele având puterea economică de măsurare comună cu PIB unor ţări (des. 30).

în total, CTN furnizează aproximativ 50 % din producţia industrială mondială. Ele reprezintă peste 70 % din comerţul internaţional. Ele controlează 90% din piaţa mondială de grâu, cafea, porumb, lemn, tutun, iută, minereu de fier, de la 75 la 85% - din piaţa de cupru, ceai, banane, cauciuc natural şi ţiţei. Corporaţii moderne - nu sunt numai întreprinderi de fabricaţie (cum ar fi „Siemens”), dar şi

bănci multinaţionale, telecomunicaţii, so-cietăţi de asigurare şi de audit, fonduri de investiţii şi de pensii. CTN investesc semnificativ în domeniul cercetării si dezvol-tării tehnologice. Tot corporaţiilor aparţin

peste 80% din brevetele înregistrate şi licenţele pentru echipamente şi tehnologii noi.

CTN, posedând resurse semnificative, influenţează semnificativ public, au susţinători în rândul politicienilor.


CTN influenţează si economia

Ucrainei. Cele mai multe dintre ele aparţin industriei alimentare. Una dintre primele (în 1992), în ţara noastră a început să lucreze compania americană „Coca-Cola” - cel mai mare producător mondial de băuturi răcoritoare. Concurenţii săi în piaţa noastră sunt „Pepsi” şi „Orangina Group”. In prelucrarea laptelui din Ucraina sunt angajate CTN franceze „Lactalis” şi „Belle Group” — lideri mondiali în producţia de brânză şi „Danone”, care printre primele companii de pe piaţa ucraineană a început să producă iaurt pe scară largă.

Investitori majori în industria alimentară a Ucrainei sunt: compania americană „Mondelis” si cea elveti-ană „Nestle” — liderii în producţia de ciocolată, dulciuri, biscuiţi si cafea.

CTN americană „Bunge” controlează exportul de cereale şi produce ulei de floarea soarelui (sub numele de marca „Oleyna”), iar „Procter & Gamble” — produse de curăţare de uz casnic şi parfumuri. Compania suedeză „AB SKF” - unul dintre cei mai mari producători de rulmenţi din lume - timp de aproape o jumătate de secol funcţionează în Ucraina.

CTN enumerate au cumpărat sau au construit capacităţi de producţie în regiunile din Ucraina şi, în mare parte, s-au orientat spre piaţa internă. Corporaţiile sunt jucători puternici pe piaţa financiară a Ucrainei - ele atrag o mare parte de investiţii străine directe în economie, care este una dintre principalele chei pentru dezvoltarea acesteia.

Atractivitatea investiţională

Exemplu de atractivitate investiţională pentru Ucraina ar putea servi Georgia, care după 2005 a petrecut reforme radicale, având ca rezultat îmbunătăţirea radicală a poziţiilor sale internaţionale din punct de vedere a reglementării proceselor de investiţii. în 2017, după indicele favorabilităţii afacerilor dintre cele 189 de ţări, Georgia s-a clasat pe locul 16, iar Ucraina - pe 80.

Investiţiile în ţară - nu reprezintă doar fluxul de capital suplimentar, dar şi introducerea unei experienţe unice de management, de tehnilogii avansate deţinute de corporaţii, accesul la pieţele de capital, de desfacere, de materii prime etc. Cu toate acestea, activităţile CTN din Ucraina nu sunt la fel de mari ca si în alte ţări postsocialiste. De aceea, o însărcinare importantă pentru Ucraina rămâne formarea atractivităţii investiţionale pentru companiile străine.

GLOBALIZAREA ŞI REGIONALIZAREA. în epoca globalizării, practica economică externă a multor ţări se extinde spre diferite regiuni ale lumii, dar tinde, în primul rând, spre ţările vecine. De exemplu, principalii parteneri comerciali ai Germaniei sunt: Franţa, Ţările de Jos, Belgia, Elveţia, Austria, Italia, ai Franţei — Germania, Italia, Spania, Belgia, ai SUA - Canada şi Mexic. Ca urmare a acestor direcţionări economice a ţărilor, se formează asociaţii economice interstatale regionale de comerţ şi de afaceri. Ţările, care aparţin acestor asociaţii, parcă se completează una pe alta. Acest proces se numeşte regionalizare.

Există puncte de vedere diferite cu privire la regionalizare. Unii o văd ca o mişcare a globalizării, realizată în cadrul regiunii şi parţial între regiunile învecinate, alţii - ca o manifestare a unor grupuri închise interne de ţări. Procesele de regionalizare sunt observate nu numai în domeniul economic, ci şi în dezvoltarea socială şi culturală; ele sunt caracteristice ţărilor aparte. Deci, în lumea de astăzi, coexistă tendinţe multidirectionale: pe fonul globalizării, în loc de aşteptata ameliorare a diferenţelor regionale, se înfăptuieşte păstrarea şi consolidarea acestora. în loc de fuzionarea si aducerea la uniformitate, apar şi se amplifică diferite fenomene - separatismul, agravarea de interes pe diferentele locale, creşterea interesului de renaştere a tradiţiilor vechi şi a dialectelor. Astfel interacţionează nivelul global cu cel local. Aceste tendinţe se pătrund reciproc, deşi în unele situaţii specifice ele se pot contrazice.

Separatism (din Ib. lat. - separare) - dorinţa de separare; în state multinaţionale, dorinţa minorităţilor naţionale de a stabili propriul stat sau o regiune autonomă.

ÎNTREBĂRI Şl ÎNSĂRCINĂRI

1. Care sunt tendinţele de dezvoltare în economia globală de astăzi?

2. Ce este globalizarea economiei mondiale?

3. Daţi exemple care ilustrează uniformitatea deformare (unificarea) pe piaţa internaţională de consum.

4. Ce sunt CTN? Care este impactul pe care acestea îl au asupra economiei mondiale?

. Daţi exemple de CTN care operează în Ucraina. Cum influenţează ele economia ţării noastre?

6. Evaluaţi impactul globalizării asupra activităţii economice a populaţiei din zona dumneavoastră, în special, cu privire la migraţia forţei de muncă.

Analizaţi, de ce în economia mondială se întâmplă o tranziţie a liderilor economiei de la economiile naţionale către CTN.

ÎNTREBĂRI Şl SARCINI pentru autoevaluare

Introducere. Capitolul I. Economia naţională şi economia mondială.

1. Care este obiectului de studiu al geografiei sociale.

A procesele demografice B evenimentele istorice care au avut loc în lume

C condiţiile şi resursele naturale D organizarea teritorială a societăţii

2. Care ţări fac parte din grupul ţărilor„mici" dezvoltate ale Europei?

A Grecia, Spania, Portugalia B Italia, Germania, Franţa

C Ungaria, Republica Cehă, Slovacia D Austria, Danemarca, Norvegia

3. Care dintre următoarele ţări sunt postsocialiste?

A Australia, Canada B Kazahstan, Moldova

C Turcia, Afganistan D Cuba, Coreea de Nord

4. Precizaţi tipul de sistem economic, caracteristic pentru Ucraina.

A de piaţă B de tranziţie C mixt D administrativ de comandă

. Numiţi forma de organizare teritorială a producţiei din care face parte localitatea care găzduieşte mai multe întreprinderi industriale cu diverse activităţi.

A punct industrial B nod industrial

C centrul industrial D aglomerare industrială

6. Alegeţi varianta care descrie calea intensivă de dezvoltare a producţiei.

A creşterea producţiei de piese prin creşterea numărului de maşini B creşterea producţiei de ambalaje prin atragerea unui număr mai mare de lucrători C creşterea producţiei de carne prin reproducerea noilor rase de porci D creşterea recoltei de cereale prin extinderea suprafeţelor cultivate

7. Verificaţi corespondenţa dintre forma de organizare socială a producţiei şi definiţia sa.

1 stabilirea relaţiilor industriale între companii care produc

. împreună produse complexe ronrpnîrarpa 1

B s ecializarea 2 Proc*ucerea într-° companie a unui anumit tip de produs

3 combinarea într-o singură întreprindere a tuturor etapelor de

combinarea prelucrare a anumitor materiale

4 proces de diversificare cantitativă şi calitativă a producţiei

concentrarea producţiei în unele întreprinderi

8. Aranjaţi denumirile de ţări în ordinea crescătoare a venitului naţional brut (VNB) pe cap de locuitor.

A SUA B Elveţia C Bulgaria D Angola

9. Spuneţi ce tendinţe de dezvoltare sunt caracteristice economiei mondiale moderne.

10. Oferiţi exemple de CTN care operează în Ucraina.

 

Source: Manual de geografie pentru clasa a 9 Boiko

 






^