mozok.click » Geografie » Dezvoltarea economică şi structura economică a tării
Інформація про новину
  • Переглядів: 78
  • Автор: admin
  • Дата: 2-04-2018, 16:43
2-04-2018, 16:43

Dezvoltarea economică şi structura economică a tării

Категорія: Geografie

Amintiţi-vă, ce producţii se disting în economia ţării.

Prin ce se deosebesc indicatorii PIB şi VNB?

MODALITĂŢI ŞI INDICATORI AI DEZVOLTĂRII ECONOMICE. Dezvoltarea economică a tării - este o tranziţie constantă a economiei naţionale de la o

etapă la alta, însoţită de schimbări semnificative în sfera economică a societăţii. Aceste schimbări se referă mai întâi de toate la tipurile activităţii economice şi la organizarea acesteia. Prin trecerea dezvoltării economice la o nouă etapă, nu numai că se măreşte producţia de bunuri, care au fost produse şi înainte, dar are loc şi producerea de noi bunuri şi servicii prin utilizarea tehnologiilor noi (în comparaţie cu perioada precedentă).

Economia se poate dezvolta în mod extensiv sau intensiv. Modul extensiv presupune creşterea capacităţii de producţie ca urmare a creşterii cantitative a bazei de producţie, dar nu şi modernizarea ei calitativă. De exemplu, pentru a

mări producţia de două ori, tot de atâtea ori se măreşte numărul de maşini, scule, echipamente, materiale, forţă de muncă, materie primă, de două ori se măresc suprafeţele semănate, numărul bovinelor etc. Acest mod o oarecare perioadă dă rezultate poziţive, dar cu timpul, din cauza resurselor limitate, devine inutil, atât pentru unele ţări, cât şi pentru umanitate în general.



De aceea, modul extensiv de dezvoltare este combinat cu cel intensiv bazat pe aplicarea celor mai recente progrese ştiinţifice şi tehnologice în producţie, aplicarea de noi materiale, ridicarea nivelului de educaţie şi competenţe a lucrătorilor, îmbunătăţirea organizării de producere etc. Modul intensiv de dezvoltare duce la reducerea consumului de energie, de materiale şi a complexităţii de fabricare; la creşterea volumului si la îmbunătăţirea

calităţii produselor. Volumul de producţie este în creştere ca urmare a creşterii

productivităţii muncii (mărirea cantităţii de produse fabricate într-o unitate de timp). Anume intensificarea producţiei a

contribuit la dezvoltarea economică rapidă a SUA, Europei de Vest şi Asiei de Est, Japoniei pe parcursul sec. XX. Astăzi această cale devine determinativă pentru dezvoltarea multor ţări, inclusiv Ucraina.

Dezvoltarea economică este caracterizată de către diferiţi indicatori, printre

care:

• cantitatea de producţie a PIB sau VNB pe cap de locuitor;

• structura economiei - proporţia diferitor tipuri de activităţi economice (sectoare) la producerea PIB, şi, mai întâi de toate, proporţia de tipuri avansate (cele bazate pe utilizarea noilor tehnologii);

• nivelul de ocupare a forţei de muncă, calitatea şi cantitatea muncii;

• utilizarea resurselor naturale - cantitatea orientării spre activitatea economică a pământirilor, resurselor energetice, sondelor etc.;

• nivelul producţiei capacităţii de materiale şi energie;

• nivelul de organizare şi eficienţă a producţiei care se reflectă în mărirea productivităţii muncii, calităţii produselor etc.

PIB MEDIU ŞI VNB PE CAP DE LOCUITOR. Volumul total al produsului intern brut, ca şi venitul naţional brut, nu poate fi indicator al bunăstării în tară, eficientei sau nivelului de dezvoltare a economiei ţării. Pentru a compara ţările după nivelul lor de dezvoltare economică, se folosesc valorile medii ale acestor parametri pe cap de locuitor. Fondul Monetar International în calcu-lele sale se bazează pe valoarea PIB-ului, iar Banca Mondială - pe VNB pe cap de locuitor pe an. (des.7).

Este evident că ţările cu o rată brută aproape la fel, pot avea niveluri foarte diferite de dezvoltare economică. De exemplu, India, după PIB şi VNB este aproape de Italia (şi chiar mai mult), cu toate acestea nivelul mediu pe cap de locuitor în India este de aproape 20 de ori mai mic ca în Italia, de aceea că numărul populaţiei este cu mult mai mare decât în Italia.

După nivelurile de dezvoltare economică distingem trei grupuri de ţări: cu nivel scăzut, mediu şi înalt de dezvoltare, care, la rândul lor, mai au şi unele diviziuni interne (des. 8). Desenul 7 ne prezintă primele 10 ţări, cele mai prospere. Nivel ridicat al veniturilor populaţiei în 2015 au avut 80 de ţări, aproape 50 din ele au avut venituri foarte mari (peste 25 mii de dolari).

Cele mai multe ţări dintre cele foarte bogate se află în Europa (aproape toate ţările din partea de Vest), mai puţine în America (SUA, Canada şi unele

ţări insulare din Caraibe), Asia (Japonia, Hong Kong, Singapore, Coreea de Sud, ţările cu extragere de petrol şi gaze - Emiratele Arabe Unite, Qatar, Kuweit). Tot aici se includ Australia si Noua Zeelandă. In schimb, treizeci de ţări au venituri

mici, trei dintre ele sunt din Asia (Afganistan, Nepal, Coreea de Nord), una din America (Haiti), restul din Africa. Ţările africane încheie lista celor mai sărace ţări

din lume: Niger, Liberia, Malawi, Republica Centrafricană (cu venituri de 400-300 de dolari SUA pe persoană), Burundi (260 de dolari). în Ucraina VNB mediu în 2015 s-a ridicat la 2620 de dolari SUA, după el ţara noastră a ocupat locul 156 în lume şi împreună cu Moldova împart ultimele două locuri din Europa.

Des. 9. VNB pe o persoană, doi. SUA (potrivit datelor Băncii Mondiale, a. 2015)

LUCRUL CU HARTA

1. în ce regiuni sunt concentrate cele mai sărace ţări ale lumii?

2. Numiţi regiunile în care sunt situate cele mai bogate ţări ale lumii (cu nivel ridicat şi foarte ridicat de venituri).

3. Căror grupuri, după mărimea veniturilor medii pe cap de locuitor, aparţin ţările Americii de Sud?

4. Stabiliţi din care grup de ţări, după nivelul veniturilor, face parte Ucraina.

INDEXUL DEZVOLTĂRII UMANE. Pentru a compara ţările în ceea ce priveşte dezvoltarea socio-economică cel mai des se foloseşte indicele dezvoltării umane

(IDU), care se calculează anual la ONU.

Dezvoltarea umană în sens general constă în oportunităţile omului, în primul rând, de a trăi o viaţă lungă, în al doilea rând, de a participa la formarea patrimoniului cultural al omenirii, în al treilea rând, de a obţine mijloacele necesare pentru existenţă. IDU complet pentru fiecare ţară se calculează folosind următorii parametri:

1) speranţa medie de durată a vieţii oamenilor (estimează longevitatea); 2) numărul mediu de ani petrecuţi pentru educaţie (caracterizează alfabetizarea populaţiei);

3) venitul mediu pe cap de locuitor la paritatea puterii de cumpărare (care reflectă nivelul de sprijin financiar al oamenilor)

(des. 11)


Record mondial

Cel mai mare indice de dezvoltare umană (în 2015) l-a avut Norvegia, ea este lider în clasamentul ţărilor din 1999 (cu excepţia 2005-2006., când prima poziţie a deţinut-o Islanda). Până la ea, şapte ani (din 1992 până în 1998) prima a fost Canada, la începutul anilor 90 -Japonia, în anii 80 - Canada, în anii 70 - Elveţia.

în funcţie de valoarea IDU, distin-gem patru grupe de ţări ale lumii, cu dezvoltare umană foarte ridicată (49 ţări), ridicată (56 de ţări), medie (38 de ţări) şi scăzută (45 de ţări) (după datele din 2015). Cele mai mari IDU au avut iVorue-gia, Australia, Elveţia, Danemarca, Olanda, Germania, Irlanda, Statele Unite ale Americii, Canada, Noua Zeelandă, cele mai mici - Ciad, Eritreea, Republica Centrafricană, Niger (Anexa 2). Poziţia Ucrainei privind IDU s-a înrăutăţit în ultimii ani: în 2010 a fost pe locul 69 în lume; în 2015 — locul 81, intrând în grupul de state cu dezvoltare umană ridicată. în ceea ce priveşte componentele individuale ale IDU, cea mai bună situaţie este după nivelul de educaţie (Ucraina intră în primele treizeci de ţări), mult mai rău - după durata de viaţă, şi cel mai rău - după nivelul veniturilor.

STRUCTURA SECTORIALĂ A ECONOMIEI. Economia naţională este carac-terizată şi prin structura proprie - structură internă care reflectă componenţa tipurilor de activităţi şi relaţia lor reciprocă (în procente). Activităţile economice în întreaga lor varietate sunt combinate în grupuri mai mari sau mai mici, care cuprind unităţi economice, care produc produse uniforme de înaltă calitate sau satisfac nevoile uniforme ale societăţii. De exemplu, din grupurile mari face parte industria prelucrătoare, în care se distinge construcţia de maşini, şi în ea - producţia de automobile şi mijloace de transport, inclusiv producţia de autoturisme. Acesta din urmă este alcătuit din mai multe companii care produc piese, unităţi, agregate, maşini gata. Există activităţi economice care aparţin ori

producţiei materiale - produc bunuri materiale (agricultură, silvicultură şi pescuit, minerit şi industria de extragere şi de prelucrare, de alimentare cu energie electrică, apă şi gaze, construcţii) sau la servicii de natură non industriale. Unele dintre ele deservesc populaţia direct (medicina, cultura, învăţământul si serviciile de uz casnic), altele - populaţia si producţia (activităţi comerciale, transport, comunicaţii, activitate financiară si de asigurări), altele asigură funcţionarea societăţii în general (ştiinţa, administrarea de stat, apărarea).

La cel mai înalt nivel, toate activităţile economice sunt grupate în trei sectoare (des. 12). în sectorul primar se înscrie agricultura, silvicultura, piscicultura si industria minieră, adică anume acele activităţi economice prin care omul primeşte o producţie „primară” (creată de natură). Sectorul secundar include industria de prelucrare, a energiei electrice, a alimentării cu gaze şi apă, construcţiile - activităţile care transformă producţia primară şi o aduce consumatorului sub formă de bunuri materiale finite. Sectorul terţiar cuprinde toate activităţile care furnizează servicii.

Prin calcularea structurii sectoriale a economiei naţionale (ponderea fiecărui sector în total PIB al ţării), putem determina stadiul ei de dezvoltare socială.

NACE

Pentru a compara statisticile naţionale cu cele ale Europei şi ale lumii în Ucraina, în 1996, a fost primită Clasificarea activităţilor economice (NACE), care este armonizată cu Clasificarea activităţilor economice în UE (NACE), care, la rândul său, este coordonată cu Clasificarea Industrială standardă internaţională a Organizaţiei Naţiunilor Unite (ISIC). Conform noului NACE (a. 2012) toate activităţile economice sunt combinate în 4 categorii: secţii, capitole, grupe şi clase. De obicei, în sursele ştiinţifice şi oficiale ucrainene, ele sunt numite cu termenul „ramuri", (industrii).

Prin urmare, structura sectorială a economiei ţărilor distinge diferite stadii de dezvoltare:

• preindustrială (cu pondere mare a sectorului primar în PIB - mai mult de 25 %, ce predomină partea sectorului secundar;

• industrială (cu o pondere mare a sectorului secundar - 25-50 % si mo-derată a sectorului primar - 3-20 %);

• postindustrială (au o pondere foarte mare a sectorului terţiar în PIB -70%, iar sectorul primar este extrem de scăzut - 1-2 %).


Analizând structura sectorială a PIB a ţărilor (des. 13), se poate concluziona că în stadiul actual de dezvoltare a economiei mondiale reprezentanţi tipici ai ţărilor preindustriale sunt un număr de ţări din Africa şi Asia, a celor industriale - Rusia, ţările din Europa Centrală şi de Est şi Asia de Sud-Est, America Latină, postindustriale - Europa de Vest, America de Nord şi Japonia.

Ucraina s-a aflat mult timp şi se află încă la etapa industrială de dezvoltare. In perioada sovietică şi în primul deceniu de independenţă, sectoarele de producţie de materiale (primar şi secundar) erau semnificativ superioare sectorului de servicii (terţiar). Doar la începutul secolului XXI. Cotele lor s-au egalat, iar acum, în mod clar, dominant este sectorul tertiar (des. 14). Cu toate acestea, procentul sectorului tertiar rămâne mai mic decât la tă-rile postindustriale de conducere.

Sectoarele cuaternar şi cvintenar al economiei

în unele lucrări de cercetare oamenii de ştiinţă combină toate tipurile de servicii, nu într-un sector, ci în două (terţian şi cuaternar) sau chiar în trei (subliniind, de asemenea şi sectorul cvintenar). în aceste sectoare sunt incluse serviciile aşa-numitei economii bazate pe cunoştinţe: ştiinţifice, de cercetare, de educaţie, informaţionale.

ÎNTREBĂRI Şl ÎNSĂRCINĂRI

1. Care este nucleul dezvoltării economice a omenirii?

2. De ce modul extensiv al dezvoltării economice devine neefectiv?

3. Care sunt indicatorii care cel mai bine reflectă nivelul de dezvoltare economică?

4. Care sunt parametrii de calculare a indicelui dezvoltării umane?

. Care sunt sectoarele de grupare a activităţilor economice?

6. Ce grupuri de ţări cunoaşteţi după structura sectorială a economiei?

LUCRARE PRACTICĂ NR.1

Analiza modelului sectorial al economiei

1. Analizaţi diagramele (des. 13) şi aflaţi din ce tip aparţin ţările menţionate după stadiul de dezvoltare socială.

2. în unele ţări precum Madagascar, Nepal, Afganistan, India, Belarus, China, ponderea sectorului terţiar în economie nu este prea diferit. Oare înseamnă aceasta că toate ţările respective fac parte din acelaşi tip de ţări după stadiul de dezvoltare? Argumentaţi răspunsul.

3. Comparaţi structura sectorială a economiei din Ucraina şi Canada. Prin ce se aseamănă şi prin ce se deosebeşte?

4. Care este tendinţă mondială în ponderea sectorului terţiar în structura economiilor naţionale? încearcă să explici cauzele.

CĂUTAŢI ÎN INTERNET

Folosind sursele web (îndeosebi http://studopedia.com.ua/1_338664_ za-rivnem-sotsialnogo-rozvitku-indeksom-lyudskogo-rozvitku.html), aflaţi în ce ani indexul dezvoltării umane în Ucraina a fost cel mai înalt.

 

Source: Manual de geografie pentru clasa a 9 Boiko

 






^