mozok.click » Geografie » Factorii de locaţie ai producţiei
Інформація про новину
  • Переглядів: 95
  • Автор: admin
  • Дата: 2-04-2018, 16:44
2-04-2018, 16:44

Factorii de locaţie ai producţiei

Категорія: Geografie

Amintiţi-vă cum condiţiile mediului influenţează viaţa şi activitatea umană Ce producţii acoperă sectoarele primare şi secundare ale economiei?

Tabloul geografic al economiei moderne şi în unele ţări şi în lume, în general, s-a format sub influenţa acţiunii diferitor factori. Factorii de locaţie ai producţiei - o combinaţie de motive care determină alegerea amplasamentului unor companii, grupurile şi activităţile lor. Distingem două grupe de factori: naturali şi sociali (des. 15).

FACTORII NATURALI. Aceşti factori implică considerare la plasarea obiectelor de topografie, structură geologică, climă, terenuri, soluri, minerale, ape; biologice (plante şi animale), condiţii naturale de agrement şi ale altor resurse ale teritoriului, evaluarea lor economică. De exemplu, utilizarea terenurilor pentru agricultură este imposibilă fără cunoaşterea caracteristicilor reliefului, condiţiilor agro-climatirice şi zonei de sol; selectarea locurilor pentru construcţia întreprinderilor de producţie, căi de transport, case - fără ca să se ţină cont de relief şi structura geologică (compoziţia rocilor, seismicitate). Cantitatea şi calitatea resurselor minerale, condiţiile geologice determină posibilitatea de apariţie a industriei miniere; prezenţa apei, pădurilor şi a resurselor de agrement - a turismului, recreării si altele.



Factorul de materie (brut) este strâns legat de cantitatea materialului în producţie, adică, cheltuielile materiei prime şi a materialelor de bază pe unitate de produs finit. Cele cu o concentraţie mai mare a materialului (de 1,5 tone de materie primă pentru a produce 1 tonă de produs) sunt metalurgia de feroase şi neferoase, producţia de celuloză şi hârtie, placaj, ciment, zahăr, îngrăşăminte de potasiu. Prin urmare, ele sunt, în mare parte, amplasate în apropierea surselor de materii prime. Cu toate acestea, există necesitatea de a plasa astfel de întreprinderi şi în zonele de consum de produse finite, atunci trebuie să ia în considerare costul optim al transportului de materii prime. Importantă în acest context, este reducerea cantităţii de materiale în producţii: aceasta se obţine prin reînnoirea lor tehnică şi tehnologică.

Factorul energetic şi de combustibil, ca şi factorul de materie, este legat de consumul de energie şi combustibil al producţiei şi suferă schimbări din cauza neajunsului resurselor de energie şi implimentarea

politicii de păstrare a energiei. în producţia energiei chimice (de exemplu, nailon, mătase artificială) şi metalurgia neferoasă (aluminiu, zinc) masa de combustibil consumat este de 7-10 ori mai mare decât masa produsului finit, iar cheltuielile totale de combustibil şi energie sunt mai ridicate decât la materia primă. Partea componentului de combustibil şi energie este destul de importantă în multe industrii: metalurgică, chimică şi petrochimică, de aceea aşezarea si dezvoltarea lor va fi

mai efectivă în zonele cu cele mai ieftine resurse energetice.

Factorul apei joacă un rol important, iar în unele cazuri - un rol crucial în alegerea locului de construcţie a întreprinderilor chimice, industriei celulozei şi hârtiei, a electroenergeticii, a căror producere necesită o mare cantitate de apă. Costurile la operaţiunile cu apă (alimentare cu apă, canalizare şi filtrare) ajung, uneori, la 25 % din cheltuielile de construcţie a întreprinderii. De aceea, în cele mai multe cazuri, ele sunt construite acolo unde costul la 1 m3 de apă este de 3-4 ori mai mic decât în alte zone.

Din grupul factorilor ecologici fac parte: factorul protecţiei mediului, asigurării condiţiilor favorabile de mediu pentru viaţă şi utilizarea complexă a resurselor. Valoarea lor creşte în legătură cu pierderile economice semnificative de la poluarea mediului, cu creşterea efectelor negative asupra sănătăţii populaţiei, cu utilizarea la scară foarte mare a resurselor naturale. Prin urmare, cresc cerinţele privind concentraţiile maxime admisibile ale deşeurilor în mediu, susţinerea construcţiilor de întreprinderi perfecţionate ecologic (cu noi tehnologii de capturare şi de neutralizare a deşeurilor, de protecţie a resurselor şi energiei).

FACTORII SOCIALI. Acest grup reuneşte factori sociali şi demografici, cu caracter economic, tehnico-stiintific, istoric. Factorul resurselor muncii care ia în considerare costurile forţei de muncă la fabricarea producţiei, este important pentru plasarea diferitelor industrii. în unele cazuri, o mare importanţă o are numărul forţei de muncă (în cazul dezvoltării activităţilor agricole cu forţă de muncă intensivă, plasarea producţiei industriale în masă - electronice de larg consum, piese, componente, etc.). în alte cazuri - numărul şi sexul (industria textilă şi de îmbrăcăminte necesită lucrători, în cea mai mare parte, de sex feminin). Iar altele pun accentul pe calitatea resurselor umane, nivelul educaţional şi profesional al lucrătorilor (inginerie de precizie, electronică, prducţii moderne cu tehnologii înalte). Prin urmare, unele întreprinderi sunt amplasate în zone cu un număr mare şi în creştere naturală a populaţiei (în special, în zonele rurale, oraşe mici şi mijlocii), altele însă tind spre oraşe mari, metropole cu aglomeraţii înalte.


 

La amplasarea întreprinderii, se ţine cont şi de factorul de consum. Deoarece consumatori sunt şi populaţia, care consumă bunuri de larg consum şi servicii de non-producţie, dar şi diferite întreprinderi de producere, care folosesc materii prime, combustibil, energie, materiale, semifabricate.

Pentru majoritatea activităţilor din sectorul terţiar orientarea spre popula-ţie-consumator este un factor important în locaţia lor. Dintre întreprinderile sectorului secundar, spre consumator, sunt orientate cele care produc produse în masă pentru populaţie sau produsele care pot fi transportate nu prea departe, care au o durată scurtă de valabilitate (pâine, lapte, legume proaspete) sau de mari dimensiuni (unele echipamente pentru producţia de industrie minieră).

Deoarece unele întreprinderi tind, în special, spre baze de materii prime, iar altele - la locurile de consum de produse finite, factorul de transport influenţează într-un fel dezvoltarea tuturor industriilor, care în procesul său tehnologic utilizează materii prime, combustibil, materiale semifabricate. Creşte, în special, rolul său pentru cei care utilizează materii prime relativ ieftine sau sunt „împrăştiate” pe distanţe lungi (în special în alte ţări) unităţi individuale de producţie (cum ar fi rafinarea petrolului, petrochimie, industria aluminiului, producerea de azot şi îngrăşăminte fosfat).

Factorul tehnico-ştiinţific, datorită combinaţiei de ştiinţă şi producţie, numeroase întreprinderi tind spre centre de cercetare de mari dimensiuni, care sunt oraşele mari, cu o reţea extinsă de instituţii ştiinţifice, de cercetare, de educaţie sau spre campusuri universitare. Introducerea rapidă a realizărilor ştiinţifice şi tehnologice în economie, modifică, în mod substanţial, ideile de amplasare a diferitelor industrii. Astfel, întreprinderile mari consumatoare de energie, în trecut se construiau în apropierea electrocentralelor puternice, pentru că nu existau tehnologii de transport al energiei pe distanţe lungi.

Acum, această restricţie a dispărut, deoarece electricitatea poate fi transmisă la sute sau mii de kilometri pentru clienţii săi. Introducerea progresului ştiinţific şi tehnologic reduce atât munca, cât şi materialele, ajută la utilizarea eficientă a tuturor resurselor, îmbunătăţeşte dezvoltarea legăturilor raţionale interne şi externe de producere.

Luând în considerare factorul militar strategic, în mai multe state intre-priderile industriei strategice (în special militar-industriale), sunt plasate în interiorul ţării, deoarece zonele de frontieră pot deveni zone potenţiale de agresiuni ale ţărilor vecine. Dezvoltarea forţelor aeriene şi navale cu rază lungă, tehnologia rachetelor, cu capacitate de zbor pe distanţe lungi, a redus uşor efectul acestui factor,

iar numărul de acorduri internaţionale semnate pare să fi eliminat riscul unui atac al ţărilor învecinate. Cu toate acestea, evenimentele din ultimii ani arată că în lume încă mai sunt state care încalcă regulile de convieţuire paşnică, înaintând, în mod constant, pretenţiile vecinilor săi, şi chiar „rupând” unele părţi din teritoriile lor (de exemplu, acţiunile Rusiei împotriva Georgiei, Ucrainei).

Prin urmare, fiecare tip de activitate economică are propriul set de factori de locaţie. Chiar factorii comuni cu alte sfere de producere în fiecare caz concret sunt prezentaţi cu diferită forţă: pentru unii acestea sunt decisive, altele pot avea o importanţă secundară (des.18.).


SCHIMBAREA FACTORILOR DE LOCAŢIE A PRODUCŢIEI. în procesul dezvoltării economiei acţiunea unor factori se modifică semnificativ: se atenuază valoarea unora, creşte a altora, apar factori noi. Aceasta este evident în ultimele decenii, în contextul dezvoltării tehnico-stiintifice accelerate, în cursul asa-numitor revoluţii tehnico-ştiinţifice, tehnologice, informaţionale. în special, spre sfârşitul sec. al XIX-lea alocarea metalurgiei era determinată, în primul rând, de resursele naturale. Exemple sunt bazinele de cărbune şi fier Ruhr din Germania, Midland în Marea Britanie, Lorraine în Franţa, Silezia Superioară din Polonia, Pennsylvania şi Lakeshire în Statele Unite, Ural şi Kuzbass în Rusia, Donbass şi Pridniprovya în Ucraina, în jurul cărora s-au format mari centre industriale. Astăzi această tendinţă a scăzut semnificativ, în special, la cele mai recente activităţi economice, iar orientarea ţărilor dezvoltate asupra materiilor prime ieftine a dus multe din aceste zone în declin. Cu toate acestea, factorul resurselor naturale continuă să joace un rol important la amplasarea industriei extractive în ţările mai puţin dezvoltate (acolo unde ea este baza exporturilor), precum şi în explorarea de noi regiuni în

ţările dezvoltate majore. în acest caz, intră în vigoare factorul teritoriului. în general, cu cât mai mare este teritoriul ţării, cu atât mai bogate şi diverse sunt resurse naturale, astfel încât acestea au opţiuni diferite pentru localizarea producţiei. De aceea, multe ţări mari, în care zonele vechi miniere, forestiere, hidroenergetice, agricole sunt prea exploatate şi epuizate, au început să-şi mute producţia în zone de dezvoltare noi. Acestea, de multe ori, sunt greu accesibile şi slab populate, cum ar fi Siberia, Extremul Orient şi de Nord în Rusia, Nordul, Nord-Vestul de munte în Canada, Amazon în Brazilia, China de Vest, părţile centrale şi de vest ale Australiei.

în condiţii moderne, de multe ori mai dinamic se dezvoltă ţările şi regiunile, lipsite de baze semnificative de materii prime. Ca exemplu sunt - Japonia, Belgia, Olanda, Luxemburg, Estonia, „patru dragoni” din Asia - Coreea de Sud, Taiwan, Hong Kong şi Singapore, unele părţi din sudul Germaniei, sudul Marii Britanii, nordul Italiei, zonele de coastă din China, Statele Unite ale Americii. Dezvoltarea se datorează efectului combinat al factorilor sociali, inclusiv poziţia lor economică si geografică. Rolul locaţiei centrale (municipale) sau pe litoral pentru plasarea economiei a fost şi rămâne întotdeauna semnificativ. în schimb, au suferit, în acest sens, zonele izolate (periferice) şi de frontieră. Astăzi, odată cu dezvoltarea diviziunii teritoriale internaţionale a muncii si creşterea relaţiilor eco-

> j > j

nomice internaţionale, rolul acestei poziţii este în creştere. Pe litorale s-au format mari porturi şi complexe industriale {Rotterdam-Anvers, Hamburg, Marsilia — în Europa, Tokyo-Yokohama, Shanghai — în Asia, New York, Los Angeles — SUA); zone industriale {Pacifică în Japonia; Est-Chineză; Golfurile Atlantic, Californian şi Mexic - în SUA), consumând materii prime importate şi fabricând producţie pentru export. De-a lungul frontierelor comune, s-au creat zone economice internaţionale de diferite dimensiuni - de la cele periferice (de exemplu, în jurul oraşului elveţian Basel), precum şi cele care combină mai multe unităţi administrative din ţările vecine (euroregiuni), până la benzi şi axe internaţionale de dezvoltare economică (la intersecţia dintre zonele de la frontiera de Est a SUA şi Canada, de-a lungul frontierelor comune ale ţărilor occidentale din Nordul Italiei până la Sudul Marii Britanii).

Datorită progreselor în domeniul transportului şi mărirea distanţelor de transportare a materiei prime, combustibilului şi produselor finite, creşte importanţa factorului de transport. Deci, pentru ţările Europei de Vest este mai convenabil (ieftin) să importe cărbunele din Statele Unite ale Americii, Africa de Sud şi chiar Australia, decât să investească pentru a mări producţia proprie. O tendinţă caracteristică de amplasare a economiei moderne a fost şi orientarea spre principalele autostrăzi internaţionale, ce trec de exemplu, de-a lungul fluviului Rin în Europa sau Marile Lacuri din America de Nord. Cu perspectivă pentru Europa sunt o serie de coridoare internaţionale de transport de la Vest la Est.

Rolul factorului resurselor de muncă în prezent este dublu. Pe de o parte, automatizarea şi folosirea roboţilor de producţie reduce dependenţa de acest factor, pe cealalaltă - numărul mare de forţă de muncă ieftină în anumite regiuni

facilitează localizarea producţiei în masă a pieselor, componentelor, semifabricatelor sau a întreprinderilor de asamblare sau a întreprinderilor ecologice „poluate” de exemplu în Asia de Sud şi Sud-Est, America Latină, mutate aici din ţările dezvoltate. Plasarea multora dintre ele, de asemenea, se concentrează pe factorul de consum (piaţă mare internă). Cu toate acestea, aproape în toate activităţile sunt în creştere cerinţele privind nivelul educational si abilităţile forţei de muncă.

Un factor extrem de important în locaţia de producţie este orientarea spre centrele ştiinţifice si educaţionale. Aceasta defineşte geografia tipurilor ştiinţifice de activităţi. După cum s-a menţionat deja, aceste centre înainte erau concentrate în general în capitale, în marile oraşe şi zone metropolitane, unde sunt bine stabilite infrastructura productivă şi non-productivă - alimentarea cu energie şi apă, comunicaţii şi telecomunicaţii, finanţe şi bănci, baze de cercetare şi de învăţământ. Cu toate acestea, concentrarea teritorială excesivă de producţie creează mai multe probleme sociale şi de mediu. De aceea astăzi des putem întâlni descentralizarea populaţiei şi de producţie, cu scopul de „descărcare” a oraşelor mari şi aglomerărilor - crearea de orăşele-satelit în jurul oraşelor mari, formarea „oraşelor de ştiinţă”, „parcuri tehnologice”, „zone de siliciu” din Europa de Vest, Statele Unite ale Americii, Japonia, China şi India. O importanţă deosebită acum o dobândeşte factorul ecologic. Fiind luat în considerare acest factor, se limitează producţia în anumite zone, mutarea unor părţi a industriilor „murdare” în alte zone sau chiar demontarea lor.

ÎNTREBĂRI Şl ÎNSĂRCINĂRI

1. La plasarea căror producţii influenţează factorul de materie?

2. Care este rolul factorului apei?

3. De ce la plasarea unei întreprinderi trebuie să se ia în considerare factorul ecologic?

4. Oferiţi exemple de întreprinderi care, în plasarea lor, se orientează spre factorul resurselor de muncă.

De ce în plasarea întreprinderilor de distribuţie este important să se ia în considerare factorul de transport?

6. Unde, de obicei, sunt plasate întreprinderile militare? De ce?

Cum se ia în considerare factorul tehnico-ştiinţific la plasarea întreprinderilor?

PROBLEMĂ GEOGRAFICĂ

Populaţia oraşului consumă 15 de tone de zahăr pe lună. Pentru a produce 1 tonă de zahăr trebuie de prelucrat 7 tone de sfeclă de zahăr. Unde ar fi mai profitabil de plasat rafinările de zahăr, lângă consumator sau lângă materia primă?

 

Source: Manual de geografie pentru clasa a 9 Boiko

 






^