mozok.click » Geografie » Metalurgia neferoasă (colorată) a lumii
Інформація про новину
  • Переглядів: 98
  • Автор: admin
  • Дата: 2-04-2018, 17:39
2-04-2018, 17:39

Metalurgia neferoasă (colorată) a lumii

Категорія: Geografie

Amintiţi-vă ce minerale aparţin metalelor neferoase, în ce constă specializarea treptată (tehnologică)?

COMPOZIŢIA ŞI IMPORTANŢA METALURGIEI NEFEROASE. Metalurgia neferoasă include extragerea şi îmbogăţirea metalelor neferoase; prelucrarea lor metalurgică - obţinerea concentratului (materiei prime îmbogăţite), metalului brut şi rafinat (curăţat de impurităţi); producerea aliajelor şi laminatului metalelor colorate; reciclarea materiei secundare. In legătură cu metalurgia neferoasă sunt întreprinderile, care funcţionează cu deşeurile sale, care produc îngrăşăminte, materiale de construcţii etc.

După proprietăţile fizice şi însemnătatea lor, metalele neferoase convenţional sunt împărţite în mai multe grupe:

• de bază: uşoare (aluminiu, titan, magneziu, sodiu, potasiu, beriliu); grele (cupru, plumb, zinc, staniu, nichel);

• de aliere (cobalt, molibden, vanadiu, wolfram, tantal, niobiu);

• preţioase (aur, argint, platină, iridiu, paladiu);

• rare şi dispersate (zirconiu, indiu, germaniu, litiu, taliu, seleniu, bismut, cadmiu, antimoniu, etc.).

Conform grupurilor de metale neferoase, distingem şi producţia metalurgiei colorate (des. 104).

Metalurgia neferoasă, precum şi cea feroasă - unul dintre cele mai vechi tipuri de activităţi economice, care au apărut în epoca revoluţiei industriale.

Pentru metalurgia neferoasă au fost caracteristice trei etape succesive de dezvoltare. în prima etapă, care a acoperit prima jumătate a secolului XX, domina producerea metalelor grele neferoase -cupru, plumb, zinc, staniu. în a doua etapă (din 1950 până la 1970) s-a dezvoltat rapid topirea metalelor uşoare neferoa-se - aluminiu, magneziu, titan şi altele. Totodată, după volumul de producţie a aluminiului, această industrie ocupa un loc proeminent. în a treia etapă, care durează până în prezent, se acordă o atenţie deosebită producţiei metalelor de aliere, celor dispersate şi rare. în acelaşi timp, s-a păstrat cererea tradiţională pentru metalele neferoase, în special preţioase (aur, argint, platină, iridiu).

Astăzi există o utilizare mult mai largă de materiale reciclate, deoarece rezervele de metale neferoase de pe planetă sunt limitate şi sunt distribuite inegal.

In acelaşi timp, se introduc măsuri suplimentare de protecţie a mediului.



 

Metalurgia neferoasă - producţia industrială multiplă ce foloseşte o varietate de minereuri. Aceasta combină procese sofisticate şi are o gamă largă de produse. Fără ea este imposibil să ne imaginăm o fabricaţie modernă, în special, constructoare de maşini —electronice, radiotehnice, electrice, industria aerospaţială si altele.

Metalurgia neferoasă din lume produce anual peste 100 de milioane de tone de diferite metale (aproape 70 de tipuri). Cel mai mult se produce aluminiu, cupru, zinc, plumb, titan şi nichel.

FACTORII DE LOCAŢIE. Plasarea întreprinderilor metalurgiei neferoase depinde, în mare măsură, de caracteristicile bazei sale de resurse. Minereurile de aluminiu au un conţinut relativ ridicat de component util (40-60 %), minereurile de metale grele neferoase - redus: de la 15% (unele minereuri de zinc), până la 3 % (plumb, cupru), iar în minereurile de molibden şi de cobalt conţinutul se determină prin sutimi de procente. Pentru a produce 1 tonă de diferite tipuri de metale neferoase, sunt extrase şi prelucrate de la câteva tone la câteva sute sau chiar mii de tone de materii prime. Astfel, topirea metalelor neferoase este un proces ce necesită multă materie şi de aceea locaţia întreprinderilor de producţie a acestora este aproape întotdeauna axată pe materiile prime.

Cu toate acestea, metalurgia neferoasă face parte din industriile cu mari consumuri de energie. Acest lucru este valabil, în special, pentru producţia de metale uşoare. De exemplu, pentru topirea a 1 tonă de aluminiu este nevoie de 16-18 mii kW-h de energie. De aceea, în timpul construcţiei întreprinderilor de topire a aluminiului, în cea mai mare parte, se ţine cont de factorul de energie (des. 105).

In metalurgia neferoasă este răspândită specializarea treptată (tehnologică) în care anumite etape ale procesului pot fi plasate nu numai în diferite regiuni, dar şi în ţări diferite sau pe continente diferite. In multe ţări din Asia, Africa si America Latină s-au format etape, în special, iniţiale ale procesului de producţie - extragerea minereului şi producţia de concentrat şi metal brut, în timp ce stadiile finale ale sale sunt concentrate în ţările - cele mai mari consumatoare de metale neferoase şi producători de energie electrică -SUA, ţările Europei de Vest, Japonia,

China, noile ţări industrializate est-asiatice. Orientarea metalurgiei neferoase a anumitor regiuni la materiile prime importate din alte ţări a condus la deplasarea întreprinderilor pe malurile maritime şi chiar introducerea în complexele portuare. Tranziţia la utilizarea materiilor prime secundare (fier vechi) şi importarea semifabricatelor, sporeşte valoarea factorilor de transport şi de consum în locaţia metalurgiei neferoase.


GEOGRAFIA PRODUCŢIEI METALELOR COLORATE. Producţia principală a metalurgiei neferoase în lume este topirea aluminiului. Acest metal are o aplicaţie extrem de largă şi este lider mondial în ceea ce priveşte producţia dintre toate metalele neferoase (aproximativ 58 milioane de tone în 2015). Moale, flexibil, uşor si totuşi trainic aluminiul si aliajele sale sunt folosite la confecţionarea diverselor produse: de la folie de aluminiu de uz casnic, vase de băuturi, oglinzi, ferestre, fire şi cabluri până la biciclete, aparate electrice, automobile, nave maritime, aeronave şi aparate cosmice.

Industria aluminiului acoperă procese tehnologige separate geografic: extracţia materiilor prime (bauxită) şi producţia de alumină (oxid de aluminiu), care tind spre ţările cu rezerve mari de materii prime; topirea aluminiului necesită energie electrică, de aceea este concentrată, în special, în ţările industrializate, care sunt în acelaşi timp, şi mari consumatori ai aluminiului. Producţia de aluminiu este, de asemenea, în creştere în ţările care au puţină cerere pentru acest metal, dar sunt producători puternici de energie electrică relativ ieftină: Norvegia, Islanda, Emiratele Arabe Unite, Bahrain, Qatar. Pentru ele producţia de aluminiu este o ramură a specializării internaţionale. Ţările se pot specializa şi în anumite etape ale industriei aluminiului - producţia de alumină din bauxită importată, cum ar fi Ucraina, Irlanda.

în ultimii ani, producţia de aluminiu din lume este în creştere rapidă datorită ţărilor din Asia, în special China. Astăzi, China este cel mai mare producător de aluminiu din lume (des. 106) şi al doilea după volumul de extragere de bauxită

şi producerea oxidului de alumină. In schimb, în Australia - principalul producător de bauxită şi oxid de aluminiu - topirea aluminiului se reduce: ţara recent a ieşit dintre cei mai mari cinci producători ai aluminiului. Un rol important în industria aluminiului în lume îl joacă, de asemenea, Rusia, Canada si India.


Din ce în ce mai mult în lume de dezvoltă producţia de titan. El este numit „metalul secolului XXI” si e considerat materialul cel mai

perfect pentru industria modernă, uşor şi totuşi foarte puternic, cu o mare rezistenţă la coroziune. Titanul uşor se pretează la forjare, laminare, stantare, sudură. Utilizarea sa este rentabilă ca

fiind de 1000 de ori mai ieftin decât aurul şi platina,

acesta le poate înlocui cu succes în diferite industrii (de exemplu, în inginerie aerospaţială). în producţia de titan lideri mondiali sunt SUA, China, ţările UE, Japonia.

Producţia de metale neferoase grele are diferenţe semnificative. Minereurile de metale grele neferoase sunt caracterizate printr-un conţinut redus de componente utile. Aceasta defineşte orientarea spre materiile prime ale etapelor iniţiale ale procesului metalurgic (extracţia minereurilor şi îmbogăţirea lor, producţia de concentrate). In Statele Unite ale Americii, Canada, Rusia, Australia, China, Kazahstan, Spania, Polonia, principalele zone şi centre de topire a metalelor grele (cupru, plumb, zinc), sunt formate în locurile de extragere a minereurilor. în mod similar, în ţările Americii Latine, Africii şi Asiei, în care topirea cuprului {Chile, Peru, Republica Democrată Congo, Zambia) şi a staniului {Malaezia, Indonezia) fac parte dintre cele mai importante producţii ale economiilor naţionale.

Cu toate acestea, ţările cele mai dezvoltate economic sunt sărace în minereuri de metale colorate şi servesc ca principali consumatori de cupru, plumb, zinc şi altele. Acest lucru le obligă să plaseze pe teritoriul său etapa finală de producţie - rafinarea (îndepărtarea impurităţilor) şi reciclarea resturilor de metale. De exemplu, Germania şi Japonia practic nu extrag minereuri neferoase, dar intră în grupul le frunte al producătorilor mondiali de cupru, plumb şi zinc.

ÎNTREBĂRI Şl ÎNSĂRCINĂRI

1. Ce producţii cuprinde metalurgia neferoasă?

2. în ce se exprimă specializarea treptată a metalurgiei neferoase?

3. Care sunt caracteristicile tehnologice ale producţiei de aluminiu? Cum acest lucru influenţează localizarea întreprinderilor legate de producţia sa?

4. Ce factori influenţează locaţia întreprinderilor producătoare de cupru?

. Unde sunt plasate întreprinderile pentru producţia de titan? De ce?

Explicaţi modul în care unele ţări dezvoltate, care sunt sărace în metale feroase şi nu extrag deloc minereuri de metale colorate, pot fi printre cei mai importanţi producători din lume. Utilizând materialul § 19 (pag. 103), determinaţi care dintre ţările-lideri mondiali în producţia de bauxită - nu sunt cei mai mari producători de aluminiu. De ce?

CĂUTAŢI ÎN INTERNET

Utilizând resurse on-line, aflaţi mai multe despre efectele producţiei metalurgice asupra mediului. Ce măsuri sunt luate în ţările lumii, pentru a preveni poluarea mediului?

 

Source: Manual de geografie pentru clasa a 9 Boiko

 






^