mozok.click » Geografie » Problemele politice si demografice
Інформація про новину
  • Переглядів: 133
  • Автор: admin
  • Дата: 2-04-2018, 18:13
2-04-2018, 18:13

Problemele politice si demografice

Категорія: Geografie

CAPITOLUL V

PROBLEMELE GLOBALE ALE OMENIRII

Studiind capitolul:

• veţi obţine informaţii despre problemele: ecologică, a materiei prime, energetică, demografică, a alimentării, problemele de război şi pace, a terorismului, depăşirea crizei şi de asemenea despre dezvoltarea constantă ca strategie omenirii în secolul XXI;

• veţi afla cauzele apariţiei problemelor globale ale omenirii, „punctele fierbinţi" pe harta Europei şi a lumii, concepţiile de bază ale dezvoltării constante;

• veţi învăţa a aprecia urmările provocărilor globale pentru unele ţări ale lumii, inclusiv pentru Ucraina, rolul organizaţiilor internaţionale în soluţionarea problemelor globale şi a argumenta metodele posibile de învingere a acestora;

• veţi dezvolta capacitatea de a caracteriza răspândirea problemelor globale moderne, veţi analiza esenţa lor, particularităţile dezvoltării, veţi stabili relaţiile reciproce între ele, veţi arăta pe harta lumii zonele catastrofelor ecologice.

 

Amintiţi-vă, care probleme ale omenirii cunoaşteţi voi. De ce credeţi că apar problemele globale?

Globale se numesc problemele, care se referă la întreaga lume, ce duc la pierderi semnificative sociale, economice şi biologice de pe planetă, de multe ori ireversibile, pun în pericol existenţa omenirii şi necesită pentru soluţionare cooperarea coordonată a tuturor ţărilor. Printre problemele globale contemporane se disting câteva grupuri: politice, etnice, demografice, economice, sociale, alimentare, ecologice. Dintre acestea grupuri, la rândul său, se despart aspecte mai înguste, care influenţează asupra anumitor părţi ale vieţii ome-nilor. De exemplu, problema războaielor etnice, problema energetică, problemele educaţiei şi ocrotirii sănătăţii etc. (des. 186). în acelaşi timp, nu există nici o diviziune clară: toate problemele globale sunt legate între ele, chiar o soluţie parţială a uneia dintre ele, poate cardinal să influenţeze asupra celeilalte.

La etapa actuală a dezvoltării societăţii, întrebările politice au devenit mai dure, în special problema păstrării păcii. în acelaşi timp, trebuie de înţeles că printre problemele globale nu sunt unele mai importante sau de nivelul doi. Toate problemele au nevoie de o rezolvare urgentă, de bunăvoinţa oamenilor, a şefilor de la conducere, a liderilor naţionali şi de religie, de cheltuieli financiare şi materiale semnificative.



PROBLEMA RĂZBOIULUI ŞI PĂCII. Timp de secole întregi asupra dezvoltării societăţii au influenţat două tendinţe politice contrare - crearea imperiilor mondiale şi formarea statelor naţionale. A doua tendinţă a început să domine în timpul nou şi definitiv a câştigat poziţia în secolul XX. Lupta acestor două direcţii a dezvoltării mondiale politice duce la conflicte între ţări care adesea sunt rezolvate cu ajutorul războiului, ce de două ori în secolul XX a devenit mondial. Anume războaiele mondiale, care au adus colosale pierderi umane şi materiale în majoritatea ţărilor,

au arătat că problemele politice ale lumii trebuie rezolvate în mod paşnic şi cu efort comun. Pentru aceasta, după primul război mondial, a fost creată Liga Naţiunilor, iar după al doilea război mondial - Organizaţia Naţiunilor Unite. Activitatea ONU este îndreptată, în special, spre rezolvarea problemelor de pace şi dezarmare, prevenirea unui nou război mondial. In a doua jumătate a secolului al XX-lea, a fost creată arma nucleară şi tehnologia rachetelor, au apărut arme chimice şi biologice de distrugere în masă a oamenilor. Atunci a apărut ameninţarea reală de distrugere a unor ţări întregi şi continente în cazul începerii celui de al treilea război mondial. Stocurile globale de arme sunt suficiente pentru distrugerea multiplă a întregii vieţi pe pământ. Pentru controlul armelor nucleare în 1970 s-a adoptat la nivel mondial „Tratatul privind neproliferarea armelor nucleare” (TNP). Conform acestua, state nucleare au fost recunoscute Statele Unite ale Americii, Franţa, Marea Britanie, China şi fosta Uniune Sovietică (acum Rusia ca succesiunea sa juridică). Astăzi membri ai TNP sunt aproape toate ţările din lume, nu s-au alipit - India, Pakistan, Coreea de Nord (care nu sunt incluse oficial în „clubul puterilor nucleare”, dar au recunoscut că au arme nucleare) şi Israel (probabil că are). Astfel, în jur de zece ţări au armă nucleară.

în acelaşi timp, aproximativ 30 de ţări sunt în grupul aşa-numitor ţări nucleare latente, care nu au arme nucleare, dar le pot crea. Ele se abţin de achiziţionarea statutului nuclear din pricina absurdităţii politice şi militare. Acestea sunt ţările, în care energia nucleară e dezvoltată şi au loc cercetări ştiinţifice nucleare (Argentina, Brazilia, Canada, Germania, Suedia, Elveţia, Coreea de Sud, Japonia şi altele.). Una dintre aceste ţări este Iranul, Asociaţia Mondială suspectă că această ţară creează arme nucleare. în acelaşi timp, patru ţări care au avut în timpul său arme nucleare, au refuzat la ele: Africa de Sud (a testat doar o singură bombă nucleară, după care a terminat producţia ei), Ucraina, Belarus şi Kazakstan (au avut arme nucleare, ce au rămas după desfiinţarea Uniunii Sovietice, care după un acord au fost exportate în Rusia). La sfârşitul secolului XX, când s-a oprit „războiul rece” între cele două sisteme sociale mondiale a dispărut ameninţarea unui conflict nuclear la nivel mondial. CONFLICTELE REGIONALE POLITICE ŞI ETNICE. Astăzi pericolul se ascunde în conflictele regionale (între state şi popoare în anumite regiuni) şi opoziţiile locale (în limita statelor aparte). Ultimele, de asemenea primesc caracter regional, pentru că în ele se implică statele vecine (de multe ori anume din cauza intervenţiei sale, aceste conflicte se şi încep). Cele mai multe dintre conflictele regionale actuale apar pe motive etnice şi religioase. Foarte adesea ele au loc pe fâşia care se întinde de la Balcani prin Orientul Mijlociu, prin Caucaz până la Asia Centrală si de Sud. Acolo conflictul e cauzat de autodeterminarea etnică si

naţională a popoarelor, se consolidează apartenenţa lor la diferite religii. Aceasta e calea ciocnirilor prelungite şi repetate a creştinilor şi a musulmanilor (în ţările din fosta Iugoslavie, în Caucaz, Cipru, Liban), a musulmanilor şi a evreilor (conflictul arabo-evreiesc în Palestina), a musulmanilor şiiţi şi a musulmanilor suniţi (Siria, Irak), a musulmanilor şi a hinduşilor (în nordul Indiei), a hinduşilor şi a budiştilor (Şri Lanka), a budiştilor şi a musulmanilor (în Myanmar).


încetarea sau oprirea temporară a unor conflilcte alternă apariţia altor conflicte (războiul din Siria, în care s-au alăturat SUA, ţările din Europa de Vest şi Rusia). Opoziţie cu armament se întâlneşte în lupta kurzilor pentru autodeterminare naţională şi politică (teritoriul etnic al acestui popor de 30 de milioane traversează frontierele acestor patru ţări - Turcia, Siria, Irak şi Iran). Continuă conflictul militar, religios, politic şi etnic în Afganistan.

Arenă a confruntării interetnice a devenit regiunea Africii în sudul Sahariei, unde locuiesc multe triburi şi popoare. Cauza focarelor de violenţă nu este doar trecutul colonial, dar şi graniţele artificiale ale statelor tinere. Uzurparea puterii în mâinile liderilor de stat sau a conducerei unui trib, lupta pentru apă, păşuni sau pentru alte resurse - aceasta nu e lista completă de motive, care duc la ciocniri sângeroase şi războaie.

TERORISMUL INTERNAŢIONAL. Conflictele regionale, confruntările religioase şi războaiele etnice adesea devin cauza terorismului internaţional, care „extinde” geografia conflictelor şi atrage alte ţări şi popoare. Pentru a atinge scopurile politice şi economice, teroriştii sunt gata să captureze prizonieri, să ucidă în masă oameni nevinovaţi, să organizeze acţiuni ilegale pe teritoriile diferitor ţări. Aceşti interpretatori destul de des sunt extremiştii religioşi şi fanaticii ale căror acţiuni sunt de obicei îndreptate împotriva populaţiei civile din ţările dezvoltate. O mare parte din actele teroriste din întreaga lume sunt îndreptate spre turişti. Organizatorii crimelor nu ascund că prin această metodă încearcă să reducă sau chiar să oprească mulţimea de turişti, care pentru acestea ţări este un factor

important în dezvoltarea economică. Turcia, Egipt, Israel, Indonezia, Statele Unite ale Americii, Spania, Franţa, Marea Britanie, Belgia, Germania — şi aceasta nu e toată lista ţărilor care au suferit în urma actelor teroriste.

Conflictele de armă mortale

în general, în lume din cauza violenţei şi instabilităţii politice într-o anumită măsură suferă 1,2 miliarde de oameni. Indiferent de numărul conflictelor de armă (în termen de 40-60 pe an), numărul de persoane care mor creşte, în anul 2015 victimele sale au fost aproape 170 de mii.

Terorismul internaţional capătă noi forme şi posibilităţi în condiţiile globa-lizării, relaţiilor internaţionale moderne, informaţionale, economice si financiare. Pericol pentru lume este accesul organizaţiilor teroristice la armele distrugerii în masă. In lume sunt ţări, guvernele cărora în mod deschis sau pe ascuns susţin organizaţiile teroriste, le oferă teritoriile sale ca să creeze baze, susţin politica

terorismului în relaţiile internaţionale.

RĂZBOAIELE HIBRIDE. în secolul XXI a apărut noţiunea de război hibrid. Aşa se numeşte războiul, principalul instrument al cărui nu sunt operaţiunile militare directe ale statului agresor, dar crearea în statul victim a conflictelor interne cu utilizarea lor mai departe pentru a dobândi scopuri politice. Scopul ţării agresorului este slăbirea guvernului altei ţări, schimbarea direcţiei dezvoltării politice sau anularea hotărârelor luate. Componentele războiului hibrid sunt războaiele informaţionale şi economice, susţinerea separatismului şi a terorismului pe teritoriul altui stat, formarea acolo a grupărilor armate (insurgenţii, gherilele, miliţiile) şi armele lor. în acelaşi timp, partea-agresor declară nevinovăţia sa în formarea acestui conflict.

Activ foloseşte războiul hibrid Rusia, în special, în ceea ce priveşte ţările postsovietice. Metodele de presiune asupra acestora sunt crearea zonelor „îngheţate” sau conflictelor deschise de armă: Transnistria - în Moldova, Abhazia şi Osetia de Sud — în Georgia, Donbas — în Ucraina, Nagorno-Karabah - în Azer-baidjan. Guvernele mai multor ţări suspectă Rusia în folosirea metodelor războiului hibrid - în încercările de a influenţa asupra politicii interne şi externe a ţării prin interferenţa la alegeri (inclusiv prin atacuri cibernetice), finanţarea anumitor politicieni, pregătirea loviturei de stat (numai în anii 2016-2017 aşa o „urmă rusească” a fost găsită în SUA, Franţa, Muntenegru).

Rezolvarea problemelor politice şi etnice globale necesită decizii şi lucru colosal al întregii comunităţi mondiale. Ea este posibilă doar cu condiţiile eliminării sau cel puţin a reducerii severităţile cauzelor care stau la baza acestor probleme.

Aceste cauze sunt: regimurile totalitare şi şefii fanatici de stat, presiunile minorităţilor etnice şi religioase, înapoierea socio-economică a ţărilor şi a popoarelor. ONU, organizaţiile internaţionale regionale (cum ar fi OSCE -organizare pentru Securitate şi Cooperare în Europa), state aparte, fac eforturi mari pentru a rezolva contradicţiile internaţionale prin mijloace paşnice (luarea deciziilor la sesiuni speciale şi reuniuni la nivel înalt, încercarea participanţilor de a discuta problema conflictului încă odată, cooperarea între ei, implicarea

forţelor internaţionale ale păcii). Uneori, organizaţiile internaţionale sau anumite grupuri de ţări folosesc metode de presiuni militare asupra statului agresor (introducerea sancţiunilor economice şi politice, aşa cum a fost cazul cu Libia, Iran, Rusia, desfăşurarea operaţiunilor militare de către NATO sau de coaliţii

special create de stat —în fosta Iugoslavie, Irak, Afganistan).

Ucraina participă activ în soluţionarea conflictelor internaţionale (me-dierea, trimiterea de contingente ale forţelor de menţinere a păcii, etc.). Astăzi Ucraina singură are nevoie de protecţia activă a comunităţii internaţionale pentru a opri agresiunea rusă şi ocupaţia Crimeei si a zonei Donbas.


PROBLEMELE DEMOGRAFICE. Criza demografică globală este definită de către două procese opuse: îmbătrânirea naţiunilor în ţările cu nivel înalt de dezvoltare economică şi în ţările postsocialiste şi explozia demografică (creşterea rapidă necontrolată a populaţiei) în ţările ce se dezvoltă. Un alt aspect al problemei demografice este aşa-numita explozie urbană. Aceasta e urbanizarea accelerată si dezordonată, mai ales în ţările care se dezvoltă. Acest fenomen este însotit de apariţia cartierelor abandonate sau locuinţelor sărace construite în grabă. Acest proces se numeşte urbanizare falsă.

Depăşirea crizei globale demografice necesită petrecerea politicii demografice de către ţări, realizarea căreia va depinde de probleme speciale. La sfârşitul secolului XX - la începutul secolului XXI (până în anul 2016 inclusiv) în ţările Europei, SUA, Canada, Australia, Japonia şi în unele ţări care se dezvoltă {Cuba, Uruguay), sporul natural nu depăşeşte 5 %o pe an, iar în mai multe ţări europene, acest spor este negativ. Scăderea sporului de natalitate duce la scăderea numărului de populaţie aptă de muncă, la depopulare (reducerea cantităţii totale) în viitor şi la creşterea semnificativă a numărului de persoane îmbătrânite. Un nou tip de structură a vârstei cauzează probleme economice, politice şi culturale.

De aceea principala direcţie a politicii demografice a acestor ţări este căutarea metodelor de a stimula natalitatea. Aşa este şi politica demografică a Ucrainei, care în timp de un sfert de secol, are un spor natural negativ a populaţiei.

Intr-un grup mare de ţări din Africa, din Sudul şi Sud-Vestul Asiei, în Oceania, în câteva ţări din America de Sud şi America Centrală se păstrează tradiţiile sporului înalt al natalităţii şi, prin urmare, sporul natural mediu este de 15-25 %o, dar în ţările Africii Tropice - aproximativ 30 %o. Aceasta duce la creşterea rapidă a numărului de populaţie, ce în multe ţări ale acestor regiuni duce la agravarea problemelor socio-economice: prea încet creşte sau scade nivelul de venit, dezvoltarea rapidă a urbanizării false, creşterea numărului şomerilor,

malnutriţia şi foamea, creşterea numărului de populaţie analfabetă, înrăutăţirea serviciului medical. In aşa situaţie, trebuie paşi rezonabili în ceea ce constă limitarea natalităţii, căutarea metodelor de a rezolva problemele grave sociale.

Globalitatea problemelor demografice constă în aceea că ele nu pot fi localizate într-o anumită regiune, dar creşterea excesivă a populaţiei în unele ţări poate duce la schimbări semnificative pe arena geopolitică a întregii lumii. In special, în urma marilor migraţii ale popoarelor este „noua mare migraţie a popoarelor” - din ţările ce se dezvoltă în ţările economice dezvoltate.

ÎNTREBĂRI Şl ÎNSĂRCINĂRI

1. Care probleme se numesc globale? în ce grupuri ele se combină?

2. Arătaţi pe hartă ţările ce au armă nucleară Ce ameninţare pentru lume aduce arma nucleară şi arma de distrugere în masă?

3. Prin ce e periculos terorismul? Daţi exemple de ţări care au suferit în urma actelor teroristice.

4. Folosind des. 187, daţi exemple de„puncte fierbinţi"în Europa şi în întreaga lume.

Povestiţi despre metodele de rezolvare a conflictelor internaţionale.

6. De ce ţările din diferite părţi ale lumii au diferite probleme demografice?

Ce probleme demografice globale sunt pe teritoriul Ucrainei?

CĂUTAŢI ÎN INTERNET

în anii 2002 şi 2017, în Ucraina la nivel oficial a fost proclamat cursul de integrare eu-ro-atlantică şi dorinţa statului de a se alătura la organizaţia militară-politică NATO. Bazân-du-vă pe sursele on-line, găsiţi cum s-a schimbat în acest timp atitudinea oamenilor în Ucraina faţă de această alegere a politicii externe. De către ce sunt influenţate schimbările în starea ei? Ce garanţii şi riscuri poate obţine Ucraina în caz de alipire la această organizaţie?

 

Source: Manual de geografie pentru clasa a 9 Boiko

 






^