Ce importanţă au unele moduri de transport în dezvoltarea economiei naţionale?
COMERŢUL CA ACTIVITATE. Comerţul este un tip al activităţii economice care asigură circulaţia mărfurilor, adică mişcarea lor din sfera de producţie în sfera consumului. Aici are loc cumpărarea şi vânzarea bunurilor.
Comerţul îşi are originea în cele mai vechi timpuri, când unii producători aveau mai multe produse decât le era necesar pentru propriile nevoi. Produsele excedentare au devenit mărfă, adică obiect, care primeşte valoare de consum (datorită proprietăţilor sale de a satisface nevoile specifice ale consumatorilor) şi de schimb (capacitatea de a face schimb cu alte produse, lucruri). Initial a fost un schimb natural - un tip de produs cu altul, marfă - marfă. Mai târziu schimbul a dobândit forma de marfă-monedă: a apărut procesul de vânzare-cumpărare a mărfurilor, exprimat în echivalent bănesc: marfă - bani - marfă. De fapt, din acest moment şi se începe comerţul se şi formează piaţă, unde prin interacţiunea dintre cumpărători şi vânzători este stabilit preţul produsului şi are loc cumpărarea şi vânzarea de bunuri sub formă bănească. Vânzătorul produsului putea fi producătorul ei sau un intermediar între producător şi consumator - comerciant, implicat în activităţi comerciale.
Intr-o economie de piaţă, comerţul este una dintre cele mai frecvente domenii de afaceri şi ocuparea forţei de muncă. Acesta îndeplineşte mai multe funcţii importante: 1) livrarea de bunuri către consumatori; 2) continuă procesul de producţie în circulaţia mărfurilor (sortare, achiziţie, produse de ambalare); 3) modifică forma valorii mărfurilor în bani şi viceversa; 4) oferă servicii comerciale publicului în procesul de vânzare a mărfurilor.
Comerţul modern are o extinsă reţea de întreprinderi de stocare, transportare şi comercializare a produselor de larg consum. Nivelul dezvoltării comerţului caracterizează volumul si structura consumului în tară.
FORME DE COMERŢ. în funcţie de ceea ce realizează activităţile de comerţ -lucruri materiale sau servicii, el se împarte în comerţul de bunuri şi servicii. Specific pentru ţară comerţul poate fi intern (în interiorul teritoriului naţional) şi extern (în alte ţări).
După etapele circulaţiei de mărfuri, comerţul intern este împărţit în comerţul en-gros şi cu amănuntul. Comerţul en-gros cuprinde vânzarea de bunuri în loturi, pentru uz industrial (întreprinderilor) sau pentru revânzarea lor (unităţilor comerciale). Acest lucru îl fac companiile mari comerciale, casele
de tranzacţionare, firmele de distribuţie si altele. Comerţul cu amănuntul se ocupă cu vânzarea bunurilor în mod direct cetăţenilor — pentru utilizatorii finali, pentru uz personal, necomercial. Cea mai mare parte a comerţului cu amănuntul se realizează în magazine.
în acelaşi timp, sunt răspândite şi alte forme ale sale: la târguri şi pieţe, prin punctele staţionare mici şi mobile de vânzare, prin distribuitoare automate, de comandă prin poştă, comerţul electronic (cumpărături on-line), reţelele de marketing (promovarea de bunuri şi servicii de la producător la consumator prin intermediul contactului direct al persoanelor).
COMERŢUL INTERNAŢIONAL ŞI PIAŢA MONDIALĂ. Comerţul extern este o formă de comerţ international. Comerţul international — este schimbul de
? 9 9
bunuri şi servicii între cumpărători şi vânzători din diferite ţări. Ca urmare, există o mişcare a mărfurilor peste frontierele diferitelor state, unde mărfurilor importate sau exportate li se impune un anumit impozit de stat - taxă. Rezultatul comerţului internaţional este apariţia pieţei mondiale a bunurilor şi serviciilor. Organizational, piaţa mondială este complexul contractelor directe (între parteneri din diferite ţări) pentru a satisface nevoile de bunuri şi servicii, furnizând resursele necesare si obţinând venituri.
?
Participanţii pe piaţa mondială sunt organele de stat de diferite niveluri (centrale, regionale, municipale), precum şi companii, şi organizaţii, şi persoane care au dreptul de a se ocupa cu comerţul exterior. Jucători importanţi pe piaţa mondială sunt CTN, organizaţiile internaţionale şi asociaţiile regionale interguvernamentale. Instituţiile şi organizaţiile comerciale şi economice inter-naţionale joacă un rol important în reglementarea pieţelor mondiale pentru bunuri şi servicii, în stabilirea anumitor „reguli de joc” pentru ele. Printre acestea se numără Organizaţia mon-dia-ă a comerţului, Camera internatio-nală de comerţ, organizaţii specializate ale ţărilor - exportatoare şi importatoare de resurse minerale (petrol, metale neferoase), produse alimentare (cafea, cacao, zahăr din trestie-de-zahăr) etc.
Principalele centre de formare a relaţiilor comerciale pe piaţa mondială sunt bursele internaţionale de mărfuri, târguri internaţionale, licitaţii comerciale, case comerciale, expoziţii comerciale. Bursa internaţională - un loc de tranzacţionare fără prezenţa mărfurilor în sine, vânzarea şi cumpărarea lor este efectuată pe eşantioane sau standarde. Aici vânzătorii şi cumpărătorii încheie acorduri, conform cărora mărfurile sunt livrate la destinaţie. Bursele de mărfuri sunt influenţate de marile companii multinaţionale.
Organizaţia Mondială a Comerţului (OMC) - este o organizaţie economică internaţională, cu un număr de 164 de ţări; acestea reprezintă peste 96 % din comerţul mondial. Principalele funcţii ale OMC sunt stabilirea regulilor sistemului comercial internaţional şi soluţionarea litigiilor dintre ţările care au semnat acordurile organizaţiei
Comerţul internaţional are două fluxuri: de export - vinderea şi exportarea de mărfuri în străinătate (sau acordarea serviciilor consumatorului străin) şi de import - achiziţia şi importul bunurilor din străinătate (sau serviciile primite de la un furnizor străin). Tipurile lor speciale sunt reexportul şi reimportul de bunuri.
Reexportul - este exportul de mărfuri importate anterior din străinătate, care nu sunt supuse prelucrării în ţară data (de exemplu, produsele vândute la târgurile internaţionale, bursele de mărfuri, licitaţii etc.)- Reimportul - este importul din străinătate a mărfurilor exportate anterior din ţară, fără nici o prelucrare a lor în ţara străină. Acestea pot fi, de exemplu, produsele nerealizate la târgurile şi licitaţiile internaţionale sau produsele respinse de cumpărătorul străin.
INDICII COMERŢULUI EXTERIOR. Comerţul exterior al ţării se caracterizează prin: 1) volumul exporturilor şi 2) volumul importurilor. Aceste cifre sunt exprimate fie în forma naturală (kilograme, tone, m3, bucăţi, barili (pentru petrol), saci (pentru cafea), fie în valoare (în general, calculată în dolari SUA); 3) cifra de afaceri de comerţ exterior - valoarea totală a exporturilor şi importurilor; 4) deficitul de comerţ exte-rior - diferenţa dintre valoarea exporturilor şi importurilor; 5) structura mărfurilor de export şi de import - raportul în ele a diferitelor grupe de mărfuri: produselor agricole şi alimentare, bunurile industriei miniere şi ale industriei de prelucrare etc.; 6) structura geografică a exportului şi importului - distribuirea fluxurilor comer-ciale pentru anumite ţări şi grupurile lor (de exemplu, partea exportului ţării către China, Germania, SUA; partea importurilor de stat din ţările Europei, Asia, Africa).
TENDINŢE MODERNE ÎN DEZVOLTAREA COMERŢULUI INTERNAŢIONAL. Volumele comerţului internaţional sunt impresionante: în 2016, exportul de mărfuri s-a ridicat la 15,5 trilioane de dolari SUA, iar a serviciilor comerciale - la 4,8 trilioane de dolari. Acest lucru este mai mult de un sfert din PIB-ul mondial. In a doua jumătate a secolului al XX-lea şi la începutul sec. al XXI-lea, rata de creştere a comerţului mondial era de 1,5-2 ori mai mare decât creşterea PIB-ului, care a fost cauzată de dezvoltarea diviziunii internaţionale a muncii, internaţionalizarea producţiei, activitatea energică a CTN, liberalizarea comerţului internaţional, dezvoltarea comerţului şi a integrării economice. Numai în unii ani de criză, rata de creştere a comerţului mondial a scăzut brusc, dar apoi de fiecare dată şi-a reluat performanţa.
Cu toate acestea, din 2012, în economia mondială au apărut noi tendinţe: încetinirea ritmului de creştere a PIB-ului şi a comerţului mondial. Timp de mai mulţi ani, aceste cifre au fost aproape la fel sau creşterea comerţului depăşea nu cu mult creşterea economiei în ansamblu. Experţii organizaţiilor internaţionale explică această creştere relativ scăzută a PIB-ului în ţările, în curs de dezvoltare, prin reînnoirea economică fragilă în ţările dezvoltate după criza la nivel mondial din 2009, şi prin riscuri geopolitice din ce în ce mai mari şi ameninţări (agresiunea Rusiei în Ucraina, conflictele militare din Orientul Mijlociu, lupta împotriva Ebola în Africa de Vest, etc.). Şi mai mult au complicat situaţia fluctuaţiile valutare, preţurile globale pentru petrol şi alte produse de bază.
Rezultatul dezvoltării ştiinţifice şi tehnologice sunt schimbările semnificative în structura comerţului international de mărfuri. Se observă următoarele tendin-ţe:. 1) creşterea ponderii produselor finite şi, prin urmare, reducerea cotei de mărfuri (tabelul 11); 2) creşterea ponderii maşinilor, echipamentelor şi a mijloacelor
de transport în traficul mondial de mărfuri; 3) intensificarea schimbului de produse ale muncii intelectuale; 4) creşterea rapidă a serviciilor de export / import.
Comerţul internaţional de servicii este în creştere rapidă proactivă: în ani diferiţi, acesta reprezintă de la un sfert până la o treime din totalul schimburilor comerciale mondiale. Dacă până de curând principalele tipuri de servicii în comerţul mondial erau de transport şi servicii bancare, acum acesta se răspândeşte la informaţii, telecomunicaţii, consultantă, management, servicii de afaceri, închirierea de maşini şi echipamente, şi aşa mai departe. Creşterea cheltuielilor pentru lucrările de cercetare ştiinţifice si de cercetare si dezvoltare a condus la apariţia unor servicii de inginerie (pentru a face legătura dintre ştiinţă şi producţie).
Modificări semnificative, de asemenea, au avut loc în structura geografică a comerţului international. In anii 50-60 ai secolului XX lideri mondiali în comerţul exterior au fost un grup de ţări dezvoltate, ţările „G-7”, Olanda, Belgia,
Suedia, Elveţia.
Se estimează că ţările în curs de dezvoltare, oferă 40-50% din exporturile de produse alimentare, materii prime şi combustibil, şi de asemenea 15-20 % din exporturile mondiale de produse semifinite. Mai mult decât atât, exporturile de semifabricate din aceste ţări tinde să crească în cantitate şi numărul de articole.
în anii 70-80 lor li s-au adăugat tarile nou industrializate din Asia de Est
{Coreea de Sud, Hong Kong, Singapore, Taiwan) şi America Latină (Mexic), iar la începutul sec. XXI - China, care din 2010 se află în fruntea celor mai mari exportatori din lume (des. 168). Cel mai mare consumator de produse importate este SUA (des. 169).
Poziţiile de bază al exporturilor de servicii sunt ocupate de SUA, Marea Britanie, Germania, Franţa, China, Olanda, Japonia, India. Aceste opt ţări exportă pe piaţa mondială aproape jumătate din servicii (după valoare). PRINCIPALELE REGIUNI ALE COMERŢULUI MONDIAL. Două regiuni ale lumii - Europa şi Asia - concentrează cele mai mari volume de comerţ internaţional. In ce priveşte contul de mărfuri ale comerţului mondial ele reprezentă aproximativ aceeaşi pondere (des. 170), iar în comerţul cu servicii regiunea europeană este înafara concurenţei - aproximativ 45% din tot volumul. A treia regiune comercială mare este a Americii de Nord, care reuneşte SUA, Canada si Mexic.
Componentele pieţei mondiale a bunurilor şi serviciilor sunt pieţele regionale mari care au apărut în cadrul organizaţiilor internaţionale, în diferite părţi ale lumii - Uniunea Europeană, Acordul Nord-American de comerţ liber (North American Free Trade Agreement, NAFTA), Asociaţia Naţiunilor din Asia de Sud-Est (ASEAN), Piaţa comună din sudului (MERCOSUR) şi altele. Punerea în aplicare a zonei liberului comerţ pe teritoriul său, ţările din aceste asociaţii regionale au mărit schimburile de bunuri si servicii. Fluxurile comerciale interstatale
formate în aceste organizaţii se numără printre cele mai mari din lume ca volum. Acestea sunt fluxurile comerciale Statele Unite ale Aamericii - Canada, Statele Unite ale Americii - Mexic, Germania -Franţa, Germania - Italia, Germania -Olanda, Franţa - Olanda, Franţa - Bel-gia şi altele. Cel mai de succes comerţ reciproc de bunuri şi servicii are loc în UE, care concentrează peste 25 % din comerţul mondial de bunuri şi aproape la fel de multe - din comerţul de servicii.
ÎNTREBĂRI Şl ÎNSĂRCINĂRI
1. Caracterizaţi comerţul ca sferă de activitate.
2. Ce tipuri de comerţ cunoşti? Prin ce se deosebesc ele?
3. Care este structura actuală a pieţei internaţionale? Care este legătura ei cu funcţiile de comerţ?
4. Care sunt indicatorii comerţului exterior? Prin ce se deosebeşte exportul de import?
Care sunt tendinţele actuale de dezvoltare a pieţei mondiale de materii prime, produse finite şi servicii?
Source: Manual de geografie pentru clasa a 9 Boiko