mozok.click » Geografie » Transportul ca activitate economică
Інформація про новину
  • Переглядів: 1373
  • Автор: admin
  • Дата: 2-04-2018, 17:52
2-04-2018, 17:52

Transportul ca activitate economică

Категорія: Geografie

CAPITOLUL IV

SECTORUL TERŢIAR AL ECONOMIEI

Studiind capitolul:

• veţi obţine o idee despre tipurile de transport, comerţ, turism, educaţie, ştiinţă, centrele medicale şi financiare, ţări offshore, externalizare;

• veţi afla mai multe despre rolul transportului în transportarea mărfurilor şi pasagerilor, dependenţa volumelor comerţului internaţional de nivelul de dezvoltare economică a ţărilor, impactul factorilor naturali şi sociali asupra dezvoltării turismului, educaţiei şi ştiinţei, ce ţări sunt lideri mondiali pe piaţa de software şi serviciilor de externalizare;

• veţi învăţa să evaluaţi nivelul de dezvoltare al învăţământului, ştiinţei, mrdicinei, turismului în lume şi în Ucraina;

• veţi dezvolta capacitatea de a analiza performanţa comerţului exterior, de a afla relaţiile dintre nivelul de dezvoltare al ţărilor şi volumele serviciilor financiare, de a citi hărţile economico-geografice (ale transporturilor, comerţului, turismului, învăţământului şi ştiinţei).

 

Amintiţi-vă, ce tipuri de activităţi economice aparţin sectorului terţiar al economiei.

Daţi exemple a influenţei factorului de transport la plasarea producţiei.

ROLUL TRANSPORTULUI ÎN ECONOMIE. Transportul aparţine sectorului terţiar al economiei. El acordă servicii de transportare a călătorilor şi mărfurilor. Transportul este condiţia necesară pentru funcţionarea economiei: aproviţionează producţia cu materii prime, cu materiale, echipamente şi transportă produsele finite la consumatori. Fără trafic nu este posibilă amplasarea raţională a întreprinderilor, dobândirea de noi teritorii şi bogăţii naturale. Transportul de multe ori este numit „sistemul circulaţiei sangvine al economiei”. El este de asemenea unul dintre principalii factori ai capacităţii de apărare a ţării. El oferă nu doar transportarea cotidiană, de servici sau turistică a oamenilor, dar şi a serviciului medical în societate.

Dezvoltând legăturile dintre întreprinderi, producţii, localităţi şi regiuni, transportul uneşte teritoriul într-un tot social-economic, iar ţările şi economiile naţionale — într-un spaţiu mondial unic. Fără transport sunt imposibile contactele personale în lume, dezvoltarea comerţului internaţional şi a integrării economice a ţărilor.

Transportul se împarte în: transportul de călători şi de mărfuri, în funcţie de ceea ce transportă. Transportul pasagerilor asigură transportul populaţiei, indicatorii principali ai eficacităţii lucrului său sunt traficul pasagerilor şi contul pasagerilor. Traficul pasagerilor - numărul pasagerilor transportaţi într-o anumită perioadă de timp (de exemplu, în timp de o lună sau de un an). Contul pasagerilor—indicele, ce reflectă numărul pasagerilor transportaţi într-o anumită perioadă de timp, pe o anumită distanţă; se calculează prin înmulţirea numărului de călători la distanţă transportată şi se măsoară în pasager/kilometru.

Transportul mărfurilor asigură legăturile de producţie dintre întreprinderi şi livrarea produselor de consum populaţiei.



 

Principalii săi indicatori sunt traficul mărfurilor si contul mărfurilor. Traficul mărfurilor - can- titatea măr-furilor transportate într-o lună sau într-un an, măsurat în tone. Contul mărfurilor - cantitatea mărfurilor, ce sunt transportate într-o anumită perioadă de timp, pe o anumită distanţă (se cal-culează prin înmulţirea acestor doi indicatori şi se măsoară în tone-kilometre - t-km).

După metoda de mişcare distingem aşa tipuri de transport: transport feroviar, transport rutier, transport prin conducte, transport maritim, transport fluvial, transport aerian, transport cosmic. In funcţie de mişcarea în mediu transportul este grupat în transport terestru, acvatic si aerian (des. 152).

Principalele tipuri de transport, care au apărut la începutul revoluţiei industriale (feroviar, pe apă), şi-au îndeplinit cu succes funcţiile până la mijlocul sec. XX. Anume atunci lungimea căilor ferate şi căilor navigabile interioare (râurile navigabile şi canalele) a ajuns la maxim. In a doua jumătate a sec. XX partea acestor tipuri de transport în contul mondial de pasageri şi mărfuri a scăzut, s-a micşorat importanţa transportului maritim în transportarea intercontinentală a pasagerilor. în schimb s-au dezvoltat rapid noile tipuri de transport - rutier, prin conducte (conducte de petrol şi de gaz) şi aerian, care au creat concurenţă transportului feroviar şi acvatic.


 

în structura mondială a contului de pasageri întâietatea aparţine transportului rutier - aproape 80 %, poziţia a doua este împărţită între transportul feroviar şi cel aerian - câte 10 % (des. 153). Iar în contul mondial de mărfuri, poziţiile de frunte sunt păstrate de transportul maritim - peste 60 %, care întrece semnificativ pe cel rutier, feroviar şi prin conducte (des. 154).

CARACTERISTICILE DIFERITELOR TIPURI DE TRANSPORT. Fiecare tip de transport are caracteristicile sale de funcţionare, sferele de întrebuinţare şi beneficiile sale.

Transportul rutier este folosit tradiţional pentru deplasările pe distanţe scurte şi medii. Principalul său beneficiu este manevrabilitatea ridicată şi viteza mare. Cu transportul rutier este posibilă livrarea la timp a produselor „de la uşă la uşă”. Oamenilor el le asigură libertatea de circulaţie. Acest tip de transport presupune

livrarea de mărfuri de gabarituri mici. Principalele dezavantaje ale transportului rutier sunt: costul relativ ridicat al transportului şi capacitatea redusă de încărcare a greutăţii pe mijloacele de transport. Transportul rutier în mare măsură influenţează negativ asupra mediului, ceea ce de asemenea reduce sfera sa de întrebuinţare.

Autoband (din Ib. ger. - autostradă) - autostradă de viteză mare, automagistrală. Pe au-tobandele din Germania nu există restricţii de viteză, dimpotrivă este interzis traficul lent.

Transportul feroviar este foarte potrivit pentru transportul de pasageri şi de mărfuri indiferent de condiţiile meteorologice pe distanţe lungi. Un avantaj semnificativ este costul de transport relativ scăzut, iar dezavantaje - costuri sem

nificative pentru construcţia şi exploatarea căilor ferate, viteză comparativ scăzută de circulaţie a mărfurilor, posibilitatea redusă de livrare către utilizatorul final.

Transportul maritim este cel mai mare transportator de mărfuri pe rute internaţionale. Principalele sale avantaje - tarifuri scăzute şi marea capacitate de încărcare, utilizarea căilor naturale de comunicare. Dezavantajele sunt viteza scăzută, cerinţele stricte pentru ambalarea şi fixarea încărcăturii. Transportul maritim este dependent de condiţiile meteorologice şi de navigaţie, întreţinerea lor necesită o infrastructură portuară complexă.

Transportul pe căi navigabile interioare este caracterizat prin costuri reduse de transport de marfă, deoarece utilizează mijloace naturale de comunicare - râuri şi lacuri. In condiţiile de încărcătură, a cărei greutate depăşeşte 100 de tone, la o distanţă de peste 250 de km, acest mod de transport este cel mai ieftin. Dezavantajele includ livrarea lentă, accesibilitatea geografică scăzută ca rezultat a modificării configurării căilor navigabile, condiţiile navigabile schimbătoare si caracterul sezonier al muncii, în funcţie de vreme si de condiţiile climatice

(îngheţarea, înnămolirea râurilor).

Principalele avantaje ale transportului aerian este cea mai mare viteză de transportare, posibilitatea de a ajunge în zonele îndepărtate. în acelaşi timp, aceste mijloace de transport au capacitate mică de încărcare, poluează mediul înconjurător şi funcţionarea lor depinde de condiţiile meteorologice.

Transportul prin conducte este cel mai ieftin, nu are nevoie de un număr mare de personal pentru întreţinere şi nu utilizează mijlace mobile de transport. El face posibilă circulaţia pe distanţe lungi a produselor petroliere şi a petrolului, a gazelor naturale etc. în acelaşi timp, există conducte de importanţă locală pentru circulaţia produselor solide în vrac (amestecarea lor cu lichide) în zonele producţiei şi consumului de resurse minerale (cărbune, minereu de fier, etc.). Conductele cu capacitate mare de bandă asigură transportul cu costuri reduse şi un grad ridicat de siguranţă a mărfurilor. Cu toate acestea, conductele ar putea dăuna mediului în cazul accidentelor majore.

Scara sistemului de transport la nivel mondial este impresionantă: lungimea totală de autostrăzi fără rute maritime, este de 72,5 milioane de km; anual este transportat, de către toate modurile de transport, mai mult de 150 de miliarde de tone de marfă şi mai mult de 2 trln. de pasageri; lumea are mai mult de 1 miliard de autoturisme, 48 mii nave maritime, 25 mii avioane cu zboruri regulate.


SISTEMELE DE TRANSPORT. Pentru a asigura viaţa socială şi economică a ţării transportul pe teritoriul său ar trebui să funcţioneze fără abateri. Toate modurile de transport din ţară constituie sistemul naţional de transport. Ele constau din căile de transport, întreprinderi (gări şi staţii de cale ferată, autogări, porturi maritime şi pontoane fluviale, aeroporturi, staţii de compresoare de gaz, etc.), alte mijloacelor de transport şi companii care le exploatează. Principalele componente ale structurii teritoriale a sistemelor de transport sunt nodurile şi magistralele transportatoare şi politransportatoare. în nodurile transportatoare are loc schimbul de mărfuri şi pasageri între diferitele moduri de transport, iar magistralele politransportatoare sunt capabile să transporte pasageri şi mărfuri pe distanţe lungi prin moduri interschimbabile de transport.

Cele mai mari noduri s-au format în ţările dezvoltate economic, în special în Statele Unite ale Americii (New York, Washington, Cicago, Dallas Fort-Vert, San Francisco), Europa de Vest (Londra, Paris, Frankfurt) şi ţările din Asia de Est: China (Beijing, Shanghai), Japonia (Tokyo), Hong Kong, Singapore.

Exemple de cele mai puternice magistrale politransportatoare din lume sunt: 1) totalitatea căilor de comunicare, care combină, liniile - aflate în apropiere -rutiere, feroviare, aeriene şi prin conducte şi conectează nord-estul Statelor Unite ale Americii cu Priozeria (direcţia New York - Chicago); 2) magistrala politransportatoare interstatală care se întinde de-a lungul râului Rin, în Europa de Vest, care include, de asemenea, transportul fluvial.

Ca rezultat al interacţiunii sistemelor de transport naţionale se formează sistemele de transport regionale şi globale (mondiale).

SISTEMELE REGIONALE DE TRANSPORT. între diferite regiuni şi ţări există diferenţe semnificative în ceea ce priveşte nivelul de dezvoltare şi rolul transportului în transportarea de mărfuri şi pasageri. Cele mai puternice şi mai bine dezvoltate sisteme naţionale de transport s-au format în Grupul celor şapte ţări (în principal din Statele Unite ale Americii), China şi Rusia, şi regionale — în Europa, America de Nord şi Asia.

Principalele caracteristici ale Sistemului de transport regional european

sunt: nivel ridicat de dezvoltare a tuturor modurilor de transport, avantajul transportului rutier în traficul de călători de şi de marfă, construcţia de autostrăzi, nivel ridicat de electrificare a transportului feroviar şi punerea în funcţiune a căilor ferate de mare viteză (viteza medie a trenului - 100 km / h), o parte importantă a transportului fluvial în transportul mărfurilor. Sistemul dispune de cea mai densă reţea de transport din lume. Cel mai avansat este transportul în ţările dezvoltate din Europa de Vest, la care este ataşat transportul ţărilor postsocialiste din Europa Centrală. în sistemul european de transport regional treptat se integrează sistemele naţionale ale ţărilor postsovietice. La acest lucru contribuie şi crearea „coridorului” feroviar şi rutier transeuropean şi „coridorului” fluvial al Dunării.

Sistemul de transport din America de Nord este caracterizat prin cele mai lungi rute de reţea a tuturor modurilor de transport în general şi a fiecăruia în parte, predominanţa transportului aerian în transportatea de pasageri, nivelul scăzut de electrificare a căilor ferate si chiar reducerea lor din cauza concurentei

semnificative din partea transportului rutier. Structura teritorială a reţelei de transport este dominată de „coridoare” rutiere şi feroviare ale întinderilor latitudinale şi meridionale, care transportă cea mai mare parte din mărfuri între centrele economice din SUA şi Canada. La sistemul de transport al acestor ţări se ataşează şi reţeaua de transport din Mexic.

Sistemul regional de transport din Asia de Est este reprezentat prin formarea sistemelor naţionale în Japonia, Coreea şi Taiwan, în care sunt bine dezvoltate toate tipurile de transport (cu excepţia celui acvatic interior), şi sistemul Chinei care este cel mai dinamic sistemul de transport din ziua de astăzi. în urmă cu câteva decenii, transportul în China era veriga slabă în economia acestei ţări, în prezent în temp extrem de ridicat se dezvoltă, practic, toate formele sale. în China şi Japonia preponderent este transportul feroviar pentru călători şi mărfuri, o importanţa deosebită revine transportului maritim - în traficul de marfă şi celui aerian - în transportarea pasagerilor. Aceste moduri de transport unesc toate componentele naţionale ale reţelei regionale din Asia de Est.

în alte părţi ale lumii semne ale sistemelor de transport regionale sunt slab exprimate. Caracteristicile transportului în Asia de Sud sunt: dezvoltarea insuficientă a transportului rutier şi prin conducte, lipsa unui sistem unificat de rute, avantajul de transport feroviar pentru călători şi mărfuri, importanţa deosebită a transportului fluvial, care este adesea singurul tip de comunicare în zone îndepărtate.

Caracteristic pentru transportul Americii de Sud este configuraţia spaţială specifică a reţelei de transport: are o formă de evantai sau formă de copac, ce se datorează prezenţei centrului principal de transport pe coastă la care converg magistralele de transport din zonele interioare.

Cea mai înapoiată şi arhaică reţea de transport este în Africa, caracterizată prin răspândirea fragmentată: căile sunt parţial stabilite în zonele de coastă, în timp ce zonele interioare rămân inaccesibile sau acceptabile doar în anumite anotimpuri. Principalele axe de transport leagă zonele de extracţie a mineralelor materiei prime şi plantaţiile agricole cu porturile de export.

ÎNTREBĂRI Şl ÎNSĂRCINĂRI

1. Cât de important este transportul pentru economie?

2. Prin ce indicatori se reflectă activitatea transportului?

3. Care sunt factorii care influenţează la dezvoltarea transportului ţării şi regiunii?

4. Care sunt caracteristicile transportului acvatic?

Cum se formează sistemul de transport? Care sunt componentele sale?

6. Care sisteme de transport regionale sunt cele mai avansate? De ce?

Comparaţi structurile mondiale ale contului de pasageri şi de marfă (des. 153, 154). Cum consideraţi de ce ele diferă în mod semnificativ.

ACTIVITATE ÎN GRUP

Spuneţi-ne ce avantaje şi dezavantaje au anumite tipuri de transport: grupul 7 -rutier; grupul3 - pe apă; grupul5- prin conductă.

grupul2 - feroviar; grupul 4 - aerian;

 

Source: Manual de geografie pentru clasa a 9 Boiko

 






^