mozok.click » Geografie » Geografia transportului mondial
Інформація про новину
  • Переглядів: 127
  • Автор: admin
  • Дата: 2-04-2018, 17:54
2-04-2018, 17:54

Geografia transportului mondial

Категорія: Geografie

Amintiţi-vă, ce moduri de transport cunoaşteţi.

Ce este contul de pasageri şi de marfă?

TRANSPORTUL FEROVIAR. în ciuda scăderii ponderii transportului feroviar în transportul de mărfuri şi pasageri, acesta rămâne un element important al sistemului de transport. La acest lucru contribuie fiabilitatea, profitabilitatea şi protecţia mediului, creşterea vitezei de trafic. Căi ferate sunt în peste 140 de ţări, dar mai mult de jumătate din lungimea totală a lor este în primele zece ţări, în frunte cu SUA (aici sunt concentrate aproape 20 % din lungimea totală a reţelelor existente în lume) (des. 155).

De la locomotiva cu aburi la maglev

Primele locomotive de tracţiune cu aburi au fost construite în Anglia: maşina cu aburi pe roţi a lui Richard Trevithick (1804) şi locomotiva de tracţiune cu aburi a lui George Stephenson (1814), care din 1825 a început să circule pe prima cale ferată din lume Stockton - Darlington. Viteza maximă a locomotivelor de atunci ajungea până la 46 km/h. Trenurile electrice moderne sunt capabile să dezvolte viteza de 300-350 km/h (reţelele: japoneză „Shinkansen" franceză TGV, germană ICE, spaniolă AVE). Unele probe experimenta-leTGVaccelerează până la 575 de km/h. Şi mai mare viteză pot accelera trenurile pe levitaţie magnetică (maglev). Maglevul din Shanghai rulează la o viteză de 431 kilometri pe oră, iar recordul unui maglev japonez experimental este de 603 kilometri pe oră.

în acelaşi timp, în Statele Unite ale Americii nu se acordă o atentie suficientă

electrificării si construcţiei de căi ferate de mare viteză. După lungimea liniilor electrificate, primele locuri în lume sunt ocupate de China, Rusia, India, iar după partea sa în reţeaua feroviară - ţările din Europa de Est şi Asia de Vest (în Elveţia căile ferate sunt electrificate 100 %). Anume ele sunt recunoscute ca lideri în dezvoltarea transportului feroviar de mare viteză (mai întâi de toate, Japonia, Franţa, Germania, Italia, Spania şi China). în Europa, trenurile de mare viteză circulă între oraşe din diferite ţări (de exemplu, trenul „Eurostar” - între Paris, Bruxelles şi Londra, trecînd Canalul Mânecii prin Eurotunel). Reţeaua de căi ferate de mare viteză în China, a reunit aproape toate marile oraşe, iar lungimea reţelei a depăşit reţeaua din Japonia şi ţările europene luate împreună.



TRANSPORTUL RUTIER. în prezent, transportul rutier a devenit cel mai popular şi accesibil mod de transport în aproape toate ţările. 80 % din numărul total de autoturisme înmatriculate în lume sunt automobile individuale. Numărul de autoturisme la 1000 de locuitori (nivelul motorizării) a devenit un indicator al dezvoltării economice actuale şi al bunăstării populaţiei. Cele mai mari cifre (450- 750 de automobile la 1000 de locuitori) le au ţările dezvoltate economic, Republica Coreea şi ţările mici din Golful Persic producătoare de petrol. Lideri absoluţi în ceea ce priveşte proprietatea auto sunt: SUA (aproape 800) şi ţările mici Monaco şi San Marino. în schimb, în China, unde urmărim cea mai mare creştere anuală a numărului de autoturisme, cifra este mult mai modestă (140), precum şi în ţările cele mai sărace din Africa şi Asia nivelul motorizării este 3-15 (în Ucraina - 202).

Autostrăzile pe lungime ocupă primul loc în reţeaua de transport la nivel mondial. O lungime considerabilă o au drumurile din SUA, India, China (des. 158). Importantă este calitatea drumurilor, de aceea în ţările dezvoltate economic, si într-un număr de ţări postsocialiste si recent industrializate din Asia si America Latină sunt puse în aplicare proiecte moderne de construcţii a autostrăzilor, cu acoperire de înaltă calitate pentru traficul de mare viteză. Cele mai ambiţioase proiecte sunt realizate în China, care a intrat deja pe primul loc în lume prin lungimea automagistralelor de viteză, întrecând aproape de două ori liderul tradiţional - Statele Unite ale Americii. în acelaşi timp, în multe ţări din Africa şi Asia, drumri cu elementarul înveliş de bază, nu sunt pe întreg teritoriu.

TRANSPORTUL PRIN CONDUCTĂ. Acest tip de transport a apărut în Statele Unite ale Americii în secolul al XlX-lea. El este în mare măsură asociat cu dezvoltarea industriei de producţie a petrolului şi gazelor. Caracteristicile de

plasare a reţelei de conducte din lume (care este de 3,6 milioane de km) sunt definite de geografia extragerii şi a consumului de petrol, gaze naturale şi şist. Conductele sunt prevăzute: de la locurile de extragere până la locurile de consum a acestor tipuri de materii prime (cum ar fi Rusia, SUA, Canada, din Rusia în ţările din Europa şi din Canada în SUA); din locurile de extracţie la porturi pentru transportul ulterior maritim (în Asia de Sud-Vest, Africa de Nord, Statele Unite ale Americii)-, de la porturile de primire a materiilor prime către consumatorul final (Europa, SUA, China)-, de la locurile de prelucrare primară a produselor din materie primă de petrol şi gaze, la locurile de prelucrare ulterioară (amiaco-, etileno- şi alte produse petroliere din SUA, Europa, China). In ceea ce priveşte lungimea totală a conductelor, primele locuri din lume pe aceşti indicatori le au SUA (60% din reţeaua globală), Rusia, Canada, China şi Ucraina. TRANSPORTUL PE APĂ. în transportul acvatic se includ transportul maritim şi interior (râu, lac).

Transportul maritim, în mare măsură, prevede comerţul internaţional, iar în SUA, China, Rusia, Japonia, este esenţial în traficul intern. Până de curând pe căile maritime erau transportate, în special, mărfuri lichide (petrol), în vrac (cereale, cărbune, minereuri) şi înfăşurate (lemn, materiale de construcţii). în anii 60 ai secolului XX au început să transporte gaze naturale lichefiate, iar „revoluţia containerilor” în transport a dus la o creştere bruscă a transportului de produse

finite şi produse semifinite (containerele sunt rezervoare speciale reutilizabile).


 

Servicii de transport maritim sunt deservite de flota maritimă comercială, tonajul total al căreia este mai mare de 1,8 miliarde de tone. Operaţiunile de tranzacţionare sunt oferite de navele din aproape 160 de ţări. Acest tip de transport îl au chiar şi ţările de pe uscat (care nu au acces direct la apă). De exemplu, flota marină a Mongoliei, care se bazează în porturile din China, depăşeşte cantitativ vasele poloneze, iar vasele Austriei, atribuite la portul olandez Rotterdam, oferă legături comerciale ţării cu alte regiuni din întreaga lume. După mărimea flotei maritime comerciale înregistrate, lideri mondiali sunt Panama, Liberia si Insulele Marshall. Sub drapelurile acestor ţări plus Malta, Bahamas, Cipru şi a altor mici state insulare fac curse navele japoneze, chineze, germane, americane, coreene, britanice şi alte. Acest lucru se

datorează faptului că proprietarii de nave din ţările dezvoltate înregistrează navele lor în ţări cu regimuri fiscale preferenţiale, forţă de muncă ieftină, cerinţe mai mici pentru siguranţă. Drapelul „ieftin”, „confortabil” sau drapelul înregistrării deschise este una dintre manifestările specifice ale diviziunii geografice a muncii în funcţionarea transportului maritim la nivel mondial.

Cel mai mare transportator şi cea mai mare navă din lume a fost construită în oraşul japonez Yokosuka „Knock Nevis" - o navă sub drapelul norvegian, care este acum folosită ca rezervor de stocare a petrolului. Lungimea navei - 458,5 m, lăţimea - 69 m, capacitate -564,8 mii de tone, viteza maximă - 13 noduri/ oră. Dimensiunile navei nu îi permite să navigheze prin canalele Suez şi Panama şi prin strâmtoarea Canalul Mânecii.


Numărul total de porturi din lume, care participă la traficul internaţional, este de peste 2 mii. Dar porturi-giganţi, care anual reîncarcă de mai mult de 100 de milioane de tone de marfă, se numără aproximativ 40. Numărul de porturi chineze în acest clasament (11) este mai mare decât a celor europene, japoneze şi americane luate împreună. Portul chinez Shanghai s-a clasat pe primul loc în lume în cifra de afaceri anuală, înainte de Singapore, iar portul european din Rotterdam, care a fost un lider mondial la sfârşitul secolului al XX-lea, s-a plasat în a doua jumătate a primelor zece porturi (tabelul 9).

O mare influenţă asupra geografiei transporturilor maritime internaţionale, o au canalele Suez şi Panama. De exemplu, calea prin Canalul Suez scurtează distanţa dintre porturile din Europa şi Asia de 2-3 ori. Rolul transportului maritim în transportul de pasageri este mult mai mic decât în transportul mărfurilor. Fluxurile transcontinentale maritime de pasageri, odată cu apariţia transportului aerian şi-au pierdut actualitatea şi se limitează la rutele de călătorie de croazieră.

Comparativ cu transportul maritim, transportul pe căi navigabile interioare joacă un rol modest. Motivul este munca sezonieră şi traficul de viteză redusă. Dar, costul redus este principalul avantaj al transportului fluvial, ceea ce îi acordă un loc important în sistemul de transport la nivel mondial. După contul mărfurilor pe căile navigabile interioare se evidenţiază SUA, Canada, Rusia, China, Germania, Ţările de Jos. In aceste ţări s-au construit canale care conectează sistemele hidrografice. Printre acestea se numără sistemele Rin -Dunăre în Europa, râurilor Volga în Rusia, Yangtze din China. Principala zonă

la nivel mondial de navigare pe lac este zona Marilor Lacuri din Statele Unite ale Americii şi Canada, care sunt legate prin râul Sf. Laurenţiu cu Oceanul Atlantic. TRANSPORTUL AERIAN. Transportul aviatic este o formă relativ tânără şi foarte dinamică de transport. După scara de dezvoltare din lume se evidenţiază SUA, Marea Britanie, Germania, Japonia, China. Geografia reţelei de transport aerian mondial este determinată de reţeaua de aeroporturi, care este alcătuită din câteva mii. Patru dintre cele mai mari zece aeroporturi în ceea ce priveşte traficul de pasageri din lume (2015) sunt situate în SUA (Atlanta, Los Angeles, Chicago, Dallas), patru - în Asia (Beijing, Tokyo, Dubai, Hong Kong) şi două - în Europa (Londra, Paris).

In traficul de pasageri intercontinental, transportul aerian este în afara concurenţei. Aceasta reprezintă şi o parte semnificativă din traficul de pasageri în interiorul ţărilor cu sprafeţe mari (Statele Unite ale Americii, China, Canada, Australia, Rusia).

Transportul aerian, de asemenea, asigură şi transportul de mărfuri, dar din cauza costurilor ridicate, procentul lor este nesemnificativ. Se transportă mărfurile valoroase, poşta şi mărfurile cu termen urgent de livrare. în multe zone îndepărtate transportul aerian nu are nici o altă alternativă. Cele mai mari aeroporturi în ceea ce priveşte transportul de mărfuri sunt: Hong Kong, aeroportul american Memphis şi aeroportul chinez Shanghai.

ÎNTREBĂRI Şl ÎNSĂRCINĂRI

1. Povestiţi despre geografia transportului feroviar din lume.

2. Cum se dezvoltă transportul rutier?

3. Caracterizaţi transportul maritim.

4. Care sunt avantajele transportului aerian?

în ce ţări şi regiuni ale lumii de astăzi se dezvoltă rapid transportul? De ce? Aflaţi ce tipuri de transport sunt dezvoltate în centrul regional.

ACTIVITATE ÎN GRUP

Povestiţi despre sistemul de transport regional. Aflaţi care sunt principalele diferenţe ale lor:

grupul I - America de Nord; grupul2- European; grupul 3 - Asia de Est.

 

Source: Manual de geografie pentru clasa a 9 Boiko

 






^