mozok.click » Bazele sănătăţii » Autoreglarea emoţională
Інформація про новину
  • Переглядів: 76
  • Автор: admin
  • Дата: 3-04-2018, 13:14
3-04-2018, 13:14

Autoreglarea emoţională

Категорія: Bazele sănătăţii

In acest paragraf:

• veţi afla despre maturitatea emoţională şi despre însemnătatea autoreglării emoţionale;

• vă veţi învăţa să determinaţi cele mai importante emoţii;

• veţi lua cunoştinţă de strategia generală a autocontrolului;

• vă veţi antrena să aplicaţi unele procedee de conducere a emoţiilor.

Piaţa muncii si competenta emoţională

La lecţia precedentă aţi chibzuit ce profesie să vă alegeţi. Spuneţi pe rând:

• V-aţi determinat în privinţa viitoarei profesii?

• De ce este necesar aceasta (în afară de învăţământul respectiv)?

Odinioară în ţările Occidentului era obişnuit ca la cele mai prestigioase posturi să fie angajaţi specialişti cu cel mai înalt indice după testul IQ (din engleză - Intelligence Quotient - coeficientul intelectului). Cu timpul s-a constatat că succesul personal, inclusiv cel profesional, cere mai mult decât indicii determinaţi de testul IQ. Alături de capacităţile lingvistice şi matematice o însemnătate mare au alte particularităţi ale candidaţilor.

Oameni ai succesului pe tărâmul profesional de cele mai multe ori au un IQ mediu. însă ei se deosebesc de colegii lor prin faptul că sunt încrezuţi în sine, se apreciază în mod adecvat pe sine şi pe cei din preajmă, sunt activi şi creativi, predispuşi pozitiv, toleranţi şi mai puţin conservatori.



Pe piaţa contemporană a muncii competenţa emoţională este apreciată chiar mai mult decât cea intelectuală, deoarece un om competent emoţional:

• este psihologic echilibrat şi capabil să păstreze liniştea în situaţii complicate;

• este bine organizat, poate evita emoţiile puternice chiar în condiţiile unui orar de muncă încordat;

• înţelege sentimentele altor oameni, lucrează eficient în echipă;

• este capabil să se motiveze pe sine;

• poate fi lider, poate însufleţi şi cointeresa pe alţii.

însemnătatea autoreglării emoţionale

Totul ce se întâmplă în viaţa noastră este apreciat de noi mai întâi emoţional, apoi raţional. Uneori reacţia noastră o ia înaintea gândirii şi acţionăm aproape reflectoriu, mai ales atunci când apare pe neaşteptate un pericol pentru viaţă. în asemenea cazuri reacţia rapidă este folositoare, ne poate chiar salva. însă, de cele mai multe ori ea este neadecvată şi înţelegem că nu trebuia să procedăm astfel („A fost o faptă nechibzuită, am acţionat sub influenţa emoţiilor”). Asemenea acţiuni pot avea urmări nedorite — conflicte, afectarea relaţiilor, reputaţie pătată.

Emoţionalitatea peste măsură este caracteristică vârstei adolescenţei. Aceasta este legată de reconstrucţia hormonală a organismului. Dacă la începutul maturităţii sexuale concentrarea de hormoni masculini şi feminini în organismul copilului este stabilă, atunci la vârsta adolescenţei ea creşte de 10—20 de ori. Medicii o numesc „revolta hormonală”. Ea cauzează multe schimbări în organism, inclusiv acţionează asupra sistemului nervos, accelerează procesele de excitaţie. De aceea adolescenţii deseori au emoţii puternice, suferă din cauza dereglării dispoziţiei, stresurilor şi depresiei.

Omul în mare parte este un sistem de autoconducere. La nivel fiziologic putem observa cum organismul nostru se adaptează la schimbări, se reface după traume sau boli. Psihicul omului, de asemenea, este foarte plastic. El este în stare să depăşească stresuri foarte puternice, să-şi revină după tulburări si să cicatrizeze rănile sufleteşti.

Autoreglarea emoţională înseamnă înţelegerea fenomenului emoţiei, iscusinţa de a o identifica şi de a se stăpâni pe sine.

Autoreglarea ajută la atingerea unor scopuri importante, evitarea problemelor, la menţinerea echilibrului psihologic şi la luarea unor decizii chibzuite la orice vârstă si în orice circumstanţe.


 

Natura emoţiilor

Creierul nostru poate fi comparat cu un aisberg: conştientul este partea lui vizibilă, iar subconştientul — nouă zecimi din masă — ceea ce se află în apă. Conştientul are posibilităţi limitate. Bunăoară, el poate opera concomitent cu 5—9 unităti de informaţii si este capabil să le tină în memorie numai câteva ore.

Capacitatea subconştientului e cu mult mai mare. El poate fi însemnat cu simbolul infinitului. în subconştient se păstrează instinctele, amintirile, intuiţiile, convingerile, deprinderile şi obişnuinţele noastre.

Spre deosebire de conştient, care se odihneşte în timpul somnului, subconştientul funcţionează permanent. El poate fi comparat cu un autopilot — cu un puternic calculator, care, îndeplinind programul inclus în el, formează tabloul realităţii, apreciază prompt un număr mare de variante ale evoluării evenimentelor şi o alege pe acea, care este mai potrivită pentru pilotare.

Emoţiile constituie limba subconştientului nostru. Dacă nimic nu ameninţă viaţa sau nu există conflicte între gândurile şi acţiunile noastre, pe de o parte, şi valorile, convingerile şi obişnuinţele, pe de altă parte, suntem

liniştiţi, echilibraţi. Iar atunci când apare pericolul şi acţionăm în pofida subconştientului nostru, simţim emoţii (de la un uşor disconfort spiritual -la afecte, emoţii foarte puternice şi distrugătoare).

învăţăm să identificăm emoţiile

9 9

De cele mai multe ori ştim ce emoţii simţim si din ce cauză. Dar, dese-ori au loc diferite schimbări ale dispoziţiei fără motive cunoscute, uneori emoţii duble (bunăoară, bucurie pentru succesul prietenului şi, în acelaşi timp, o invidie uşoară). înţelegerea precisă a ceea ce simţim şi de ce simţim este o componentă importantă a autoreglării eficiente.

1. Citiţi informaţiile despre anumite emoţii din pag. 103-105. Asociaţi-vă în grupuri şi examinaţi situaţia, care poate cauza emoţiile respective:

grupul 1: satisfacţie, bucurie; grupul 2: curiozitate, inspiraţie; grupul 3: iubire, empatie; grupul 4: alarmă, frică; grupul 5: furie, mânie; grupul 6: ruşine, eroare.

2. Oare toti oamenii reacţionează la fel la unele si aceleaşi

5 j j ?

evenimente?

Satisfacţie, bucurie

Satisfacţia de la lucrul îndeplinit bine, bucuria de la comunicarea cu prietenii, atingerea scopului... Toate acestea sunt emoţii extrem de plăcute şi dorite. Ele ne dau energie, trezesc potenţialul de creaţie, ne insuflă la noi realizări.

De cele mai multe ori simţim aceste emoţii când trăim în armonie cu sine şi cu lumea înconjurătoare, avem posibilitate să ne realizăm visele. Ele se intensifică atunci când si alţi oameni se bucură sincer de noi. Si, dimpotrivă, chiar cea mai mare realizare nu ne satisface, când nu avem cui împărtăşi această bucurie.

Curiozitate, inspiraţie

Această predispunere psihologică de a cunoaşte lumea şi de a descoperi ceva nou este sursa de dezvoltare a fiecărui om, care pune în mişcare şi progresul civilizaţiei umane.

Anume simpla curiozitate îi impune pe oameni să depună eforturi, să lucreze zi şi noapte, să depăşească obstacolele şi să renunţe la multe bunuri, deoarece aceasta este legată de satisfacerea necesităţilor de cunoaştere si de bucuria

descoperirii.

Curiozitatea este una dintre cele mai valoroase emoţii. Pierderea ei

>

lasă sufletul pustiu, provoacă plictiseala, ba chiar depresia. De aceea este foarte important să-ţi menţii interesul faţă de diferite aspecte ale vieţii (ştiinţă, artă, natură etc.).

Iubirea, empatia

Iubirea constituie emoţii profunde, care întruneşte stima, gingăşia şi fidelitatea. Ea ne face să avem grijă de necesităţile altora, să respectăm valorile lor personale. Iubirea înseamnă nu numai cuvinte, dar şi fapte întru binele altora: persoanei iubite, prietenului, familiei, statului.

Iubirea este imposibilă fără empatie - capacitatea de retrăire şi compătimire. Acesta este sentimentul de apropiere emoţională cu alt om, tendinţa de a se transpune în locul lui, de a simţi ceea ce simte el. Empatia este o componentă necesară a oricăror relaţii strânse - prieteneşti, familiale sau romantice. Ea ne ajută să devenim mai buni, să ne reţinem de la cuvinte şi fapte care îi pot insulta pe alţii.

Frica, alarma

Frica este presimţirea nenorocirii, când simţim ameninţări pentru viaţa, sănătatea, bunăstarea, relaţiilor noastre şi pentru autorespect. Frica ne poate feri de nimerirea în situaţii periculoase, iar retrăirile moderate stimulează buna pregătire către lucrările de control. însă, uneori frica este atât de mare, încât paralizează voinţa şi „şterge memoria”.

Alarma este aşteptarea unei ameninţări reale (sau imaginate). Creşterea alarmei deseori este numai o manifestare a instinctului de autoconservare, care în condiţiile existenţei sigure şi confortabile dă naştere la multe fantome — fricii imaginate. S-a demonstrat că în timpul crizelor adevărate (bunăoară, la război) oamenii aproape că nu simt alarma, deoarece instinctele lor fireşti sunt orientate la supravieţuire.

Mânia

Aceasta este cea mai distructivă emoţie. Ea apare atunci, când simţim ameninţări, bunăoară în cazurile încălcării drepturilor noastre. Este un sentiment foarte puternic. Mânia împiedică gândirea şi luarea deciziilor chibzuite. Majoritatea crimelor grele sunt săvârşite în starea afectului — mâniei necontrolate. Aceasta se aseamănă cu djinnul din vas: i-ai dat drumul mâniei la libertate şi ea se răspândeşte imediat şi poate distruge totul în jur.

Dar şi mânia sugrumată, de asemenea, este periculoasă. Ea îl constrânge pe om, cauzează impasul, stresul şi depresia. Aceasta poate duce la consumul de alcool, droguri, chiar şi la sinucidere. De aceea este important să-ţi determini emoţiile, când ele încă nu au căpătat putere şi eşti capabil să te controlezi pe sine.

Ruşine, eroare

Aceste emoţii apar când acţionăm în pofida a tot ce considerăm că este corect, echitabil, sau când faptele noastre au consecinţe negative. Simţim ruşine când despre faptele noastre află cineva. Este un sentiment foarte neplăcut, de aceea oamenii se străduiesc să procedeze asa cum le dictează conştiinţa. Dar sunt şi dintre acei, care îşi ascund faptele negative ca despre ele să nu ştie nimeni şi atunci nu există motiv pentru ruşine.

Dar, nu este chiar atât de simplu. Există încă o emoţie - eroarea, simţul ruşinii faţă de sine pentru fapta săvârşită în pofida propriilor convingeri, chiar dacă nimeni n-a aflat despre ea.

Ruşinea si eroarea sunt sentimente folositoare. Ele, ca si frâna la automobil, ajută să fie evitate multe neplăceri şi, ca un învăţător intern, îi impune pe oameni să se autoperfecţioneze.

Dar uneori oamenii simt ruşine sau eroare chiar şi pentru lucrurile necontrolate de ei. Bunăoară, copiilor le poate fi ruşine de părinţii lor, când aceştia consumă alcool, sau simt eroare din cauza divorţului acestora. In asemenea cazuri trebuie să învăţăm a aprecia real limita responsabilităţii noastre pentru a ne feri de emoţii nedorite.

Unii oameni intenţionează să manipuleze cu alţii, impunându-le simţul erorii. Bunăoară, ei spun: „Nu-mi strica sărbătoarea, refuzând să cinsteşti pentru sănătatea mea” sau „Nu mă iubeşti deloc, altfel demult ai fi căzut de acord să faci ceea ce te rog”. Este important să identifici asemenea procedee, ca să nu fii manipulat de cineva.

Cum să înveţi a te stăpâni pe sine

Fiecare dintre noi este stăpânul unei lumi unice - lumea noastră interioară. Noi înşine am creat-o si am stabilit ordinea în ea. De aceea, numai noi înşine suntem responsabili pentru ceea ce se întâmplă în ea.

Fiecare stăpân al acestei lumi are o mulţime de subalterni, între ei fiind cele mai diverse gânduri şi emoţii. Din păcate, el nu întotdeauna o conduce reuşit, uneori singur nimerind sub stăpânirea subalternilor săi (bunăoară, gândurile şi emoţiile pesimiste). Frica îl impune să se dezică de noile posibilităţi, ofensa - să evite comunicarea, mânia - să distrugă relaţiile, iar simţul erorii nu-i permite să avanseze.

Pentru a nu deveni robi ai propriilor emoţii, nu faceţi sub influenţa lor ceea ce apoi veţi regreta, trebuie să vă învăţaţi nu numai să le identificaţi, dar si să le ţineţi sub control.

5 J 5

Asociaţi-vă în trei grupuri şi pregătiţi comunicări:

grupul 1: despre strategia generală a autocontrolului; grupul 2: metoda asociaţiei şi disociaţiei; grupul 3: metoda reframing-ului.

Strategia generală a autocontrolului

Instalaţi sistemul de semnalizare şi de prevenire. Imaginaţi-vă că în mintea voastră este un semafor. Lumina roşie a lui se aprinde atunci, când trebuie să vă opriţi şi să vă gândiţi.

Intrebaţi-vă ce simţiţi în realitate. Apreciaţi puterea emoţiilor. Nu luaţi decizii importante sub influenţa emoţiilor puternice. Amânaţi decizia - „Mâine dimineaţă va fi mai clar”.

Reduceţi intensitatea emoţiilor până la nivelul de siguranţă:

1. închideţi ochii şi imaginaţi-vă locul, lucrul sau omul, care vă pot calma şi relaxa.

2. Inspiraţi liber, iar cu gândul creaţi ceva calmant. Expiraţi liber şi închipuiţi-vă că eliminaţi sentimentele şi gândurile care v-au scos din echilibru.

3. Continuând să respiraţi, ridicaţi încet umerii si faceţi cu ei mis-

> 5 j

cări de rotaţie. Fluent aplecaţi capul în stânga - în dreapta şi înainte — în urmă.

4. îndepliniţi punctele 2—3 cel puţin de 10 ori, până nu veţi simţi că v-aţi calmat, iar gândurile voastre s-au înseninat.

înainte de a spune sau a face ceva, gândiţi-vă la posibilele urmări.

Direcţionaţi energia negativă pe un făgaş pozitiv — faceţi un cros, ordine în dulap, lucraţi în grădină.

Discutaţi situaţia cu părinţii, prietenul, cu alţi oameni în care aveţi încredere.

Asocierea si disocierea

Totul ce se petrece în viaţa noastră, ne îmbogăţeşte cu o experienţă valoroasă.

Pentru a păstra în memorie emoţii plăcute, pentru a lua din ele putere şi inspiraţie, aplicaţi aşa-numitul procedeu psihologic asocierea.

Amintindu-vă de un eveniment plăcut (bunăoară, clipa când aţi obţinut ceva şi sunteţi mândru de sine), evidenţiaţi sentimen-tele si emoţiile voastre. Ele vă vor insufla

bucurii şi încredere.

In viaţă sunt şi momente neplăcute, care provoacă emoţii negative puternice. Ele te scot din echilibru şi te fac să suferi. Ele pot fi atât de puternice, încât nu oferă posibilitatea de a analiza situaţia, iar amintirea despre ele este dureroasă.

Pentru atenuarea emoţiilor poate fi folosită capacitatea omului de auto-conştientizare — iscusinţa de a privi situaţia şi pe sine dintr-o parte, de pe poziţia observatorului străin. în asemenea caz retrăirile nu sunt atât de acute şi noi suntem în stare să analizăm situaţia. Acest procedeu este numit disociere.

Exemplu de disociere este exerciţiul „Cel mai bun prieten”. Ideea constă în aceea că noi deseori judecăm despre sine cu stricteţe mai mare decât despre alţi oameni. Pentru aprecierea pozitivă a situaţiei dureroase, imaginaţi-vă că aceasta ş-a întâmplat nu cu voi, dar cu cel mai bun prieten al vostru, întrebaţi-vă pe sine:

• I-am spus prietenului meu ceea ce îmi spun mie?

• Ce sfat i-aş putea da?


 

Reframing-ul

Există un instrument minunat de autoreglare emoţională - reframing-ul, care în traducere din engleză înseamnă „schimbarea cadrului” {re -schimbare, framing — cadru).

Sarcina principală a reframing-ului este acordarea omului a posibilităţii de a privi în mod nou asupra situaţiei, a vedea în ea ceva pozitiv.

Bunăoară, vă aşteaptă examenele.

Mulţi văd în aceasta o problemă. Iar voi puteţi face un lucru simplu - în loc de cuvântul „problemă” să folosiţi cuvântul „posibilităţi”. Şi de odată totul se va schimba.

Dacă vă gândiţi la examene ca la o problemă, aceasta vă apasă, dă naştere la îndoieli în ceea ce priveşte soluţionarea ei. Dar dacă chibzuiţi despre posibilităţile, pe care le deschid în faţa voastră examenele, aceasta vă inspiră.

Căci datorită examenelor aveţi posibilitate:

• să completaţi locurile goale în cunoştinţele voastre;

• să sistematizaţi cele învăţate;

• să însuşiţi noi strategii de învăţare;

• să vă îmbunătăţiţi memoria;

• să vă încercaţi pe sine;

• să vă căliţi voinţa;

• să obţineţi succes;

• să sporiţi autoaprecierea şi autoritatea voastră;

• să acumulaţi o experienţă valoroasă.

Să ne imaginăm situaţia: nu aţi susţinut examenul atât de bine cum aţi sperat, şi, fireşte, v-aţi dezamăgit. De folos va fi un astfel de refraining: „Nu există înfrângeri, ci numai experienţă de viaţă”. Şi într-adevăr, când faţă de nereuşite avem o atitudine ca faţă de experienţă, atunci nu suntem disperaţi, dar gândim raţional: analizăm situaţia şi încercăm să înţelegem de ce s-a întâmplat anume aşa. Datorită unei astfel de atitudini nereuşitele voastre pot deveni cea mai scurtă cale spre viitorul succes.

Cu cât mai des veţi practica reframing-ul, cu atât mai uşor va putea fi el aplicat în cazurile de viaţă (bunăoară, v-aţi pregătit să jucaţi fotbal cu prietenii, dar a început să ploaie). Chibzuiţi cum poate fi aplicat reframing-ul (să zicem, să-i invitaţi pe prieteni în casă şi împreună să priviţi un film).

Totul ce se întâmplă în viaţa noastră, mai întâi apreciem emoţional, apoi - raţional.

Autoreglarea emoţională înseamnă înţelegerea naturii emoţiilor, iscusinţa de identificare a lor şi capacitatea de a se conduce pe sine.

Autoreglarea oferă posibilitatea de a atinge scopul, de a evita multe probleme, de a menţine echilibrul psihologic şi a lua decizii echilibrate în orice circumstanţe.

Să vă conduceţi emoţiile vă va ajuta cunoaşterea strategiei generale şi procedeele de autocontrol.

 

Source: Manual de Bazele sănătăţii pentru clasa a 9 Beh, Voronţova

 






^