mozok.click » Bazele sănătăţii » Comunicarea eficientă
Інформація про новину
  • Переглядів: 90
  • Автор: admin
  • Дата: 3-04-2018, 13:22
3-04-2018, 13:22

Comunicarea eficientă

Категорія: Bazele sănătăţii

In acest paragraf:

• veţi afla despre rolul şi nivelul comunicării în viaţa omului;

• vă veţi antrena deprinderile comunicării eficiente.

Nivelele de comunicare ale oamenilor

Comunicând cu oamenii, menţinând relaţiile cu ei, ne satisfacem necesităţile în comunicare, iubire, recunoaştere, apartenenţa la un anumit grup.

Citiţi relatarea despre nivelele de comunicare şi determinaţi care nivele de comunicare sunt caracteristice pentru relaţiile voastre cu cunoscuţii, colegii de clasă, prietenii, membrii familiei.

Ştiţi oare că...

Psihologul american, John Powell, a stabilit cinci nivele de comunicări ale oamenilor în dependenţă de calitatea relaţiilor lor.

Primul nivel (frazele) — oamenii abia s-au cunoscut sau sunt cu totul străini unul altuia, comunicarea lor se limitează la fraze scurte: „Salut!”, „Cum îţi merg treburile?”, „Ce vreme frumoasă!” „Totu-i bine.” „încetul cu încetul.”, „Rămâi cu bine!”.

Al doilea nivel (faptele) — oamenii vorbesc, dar nu despre sine, ci pe o temă neutră: despre evenimentele de la şcoală, sport, politică, fac schimb de zvonuri despre cunoştinţele comune.



Nivelul trei (gândurile) - oamenii povestesc ceva despre sine, însă nu chiar atât de deschis. Cu precauţie îşi exprimă gândurile şi aprecierile, urmăresc ca să nu spună ceva în plus. Urmăresc cu atenţie şi încearcă să înţeleagă, dacă sunt interesanţi unul altuia. Dacă la această etapă ei au simţit că există o înţelegere reciprocă, dacă opiniile şi gusturile lor sunt asemănătoare, relaţiile între ei se pot dezvolta. Dacă aceasta nu se simte, ei pot uşor să revină la nivelul precedent de comunicare.

Nivelul patru (sentimentele) - oamenii treptat, pas cu pas îşi deschid sufletul, încep să vorbească despre ceva personal, îşi împărtăşesc sincer sentimentele.

Nivelul cinic (încrederea) — culminaţia comunicării, înţelegere perfectă. Ea cere sinceritate deplină, aici nu este loc pentru neînţelegeri. Oamenii se simt unul cu altul în securitate deplină, nu se tem să-şi deschidă sufletul, să demonstreze avantajele şi neajunsurile personale, deoarece au încrederea că sunt iubiţi si stimati asa cum sunt.

Deprinderile comunicării eficiente

Comunicarea este procesul schimbului de opinii, sentimente, impresii, adică schimbul de comunicări. Ce poate fi mai simplu decât comunicarea: unul vorbeşte, altul ascultă. însă acest proces nu-i chiar atât de simplu, doar deseori se întâmplă că conţinutul comunicării făcute de noi nu coincide cu ceea ce înţelege interlocutorul (des. 38).


Ne-am obişnuit să credem că oame-nii percep lumea în unul şi acelaşi fel. însă, în realitate fiecare are modelul său unic al lumii si trăieşte în cores-

pundere cu el. Doi oameni pot privi unul si acelaşi film, să citească una si aceeaşi carte, să asculte una şi aceeaşi lecţie şi să aibă despre toate acestea impresii diametral opuse. Dacă ei se contrazic, aceasta se întâmplă din cauză că modelele despre lume ale lor sunt diferite. însă fiecare model are dreptul la existenţă, la fel ca şi al nostru, şi trebuie să avem o atitudine de respect faţă de el.

1. Luaţi cunoştinţă de indicaţiile de comunicare eficientă (des. 39).

2. Asociaţi-vă în perechi şi pregătiţi dialoguri nu prea mari pentru a demonstra această iscusinţă.

Comunicarea neverbală

Acel care ascultă şi vorbeşte:

• priveşte în ochi;

• demonstrează interesul său cu ajutorul cuvintelor, expresiei feţei, intonaţiei, zâmbetului;

• demonstrează aceasta cu limbajul corpului său: se apleacă spre interlocutor, se poate atinge de mâinile lui;

• se află la distantă confortabilă

(în aşa fel ca să poată asculta bine), însă nu încalcă spaţiul personal al interlocutorului.


Comunicarea verbală

Acel care vorbeşte:

• urmăreşte responsabilitatea pentru cuvintele sale şi semnalele neverbale;

• pentru a verifica dacă a fost înţeles just, pune întrebări de precizare („Mă exprim clar?”) şi deschise („Ce gândiţi despre aceasta?”);

• nu transformă dialogul în monolog, vorbeşte aproximativ atât, cât şi ascultă;

• se exprimă clar;

• demonstrează respect.

Acel care ascultă:

• este concentrat la ceea ce vorbeşte interlocutorul: dă din cap, face scurte comentarii, exprimă înţelegere;

• nu-1 întrerupe pe interlocutor, îi dă posibilitate să-şi termine gândul;

• demonstrează deprinderi de ascultător activ: repetă cele spuse, foloseşte parafraze, face concluzii, pune întrebări de precizare;

• exprimă respect, îl încurajează pe interlocutor.

Aceasta este o sarcină pentru cei ingenioşi. Citiţi despre aceea cum oamenii creează modele unice ale lumii interioare si de ce

anume ei sunt responsabili de comunicarea cu alţi oameni.

Cum oamenii creează modele unice ale lumii interioare

Mulţi oameni consideră modelul lumii sale interioare o oglindire adevărată a realităţii. Insă, în realitate după cum meniul încă nu constituie masa, notele - muzica, iar harta - teritoriul, la fel şi tabloul lumii interne este doar o oglindire simplificată a realităţii obiective.

Ne folosim de organele de simţ ale noastre pentru cercetarea lumii înconjurătoare. Realitatea obiectivă este atât de complicată, încât pentru a o înţelege suntem nevoiţi s-o simplificăm. Crearea hărţilor geografice este un exemplu cum omul îşi închipuie realitatea. Hărţile conţin informaţii despre un teritoriu concret. Dar nu toată, ci numai acea de care este necesară într-o anumită situaţie. De aceea, sunt hărţi cu scări diferite (detalieri) şi cu tematică diferită (fizice, politice, turistice, topografice).

Aşa cum teritoriul se deosebeşte de hartă, la fel şi lumea înconjurătoare se deosebeşte de închipuirile noastre despre ea. Atragem atenţia asupra acelor aspecte ale realităţii, care ne interesează, iar pe restul le ignorăm. Folosind informaţia care nu este deplină, putem face concluzii nejuste, iar aceasta influenţează asupra tabloului lumii noastre interioare. Filtrele, prin care percepem realitatea, sunt experienţa noastră de viaţă, studiile, cercul intereselor, curiozitatea si convingerea.

Aflându-se în pădure, pictorul, botanistul şi tăietorul de pădure creează diferite tablouri ale realităţii. Primul va include în ea peisaje frumoase, jocul luminii şi umbrei, al doilea - zeci de specii de plante, iar al treilea, în primul rând, atrage atenţia asupra calităţii lemnului şi volumul posibilelor tăieri silvice.

In decursul vieţii, comunicând, uneori ne confruntăm cu reacţiile

neadecvate ale oamenilor la cuvintele noastre. Aceasta se întâmplă când conţinutul comunicării, pe care o transmitem, nu coincide cu cea pe care o percepe interlocutorul.

Ceea ce se pare că este accesibil pentru modelul nostru al lumii interioare, poate fi inaccesibil pentru altă fişă a realităţii. Bunăoară, dacă omul nu suferă lexicul de jargon, nu face să te adresezi lui cu rugămintea să folosească acest lexic, el, pur şi simplu, o va ignora sau va avea o atitudine prejudiciară.

Noi suntem responsabili pentru comunicarea noastră cu alţi oameni. Nu avem dreptul să-i învinuim că ei nu ne ascultă cu atenţie, sau că nu ne înţeleg just. Trebuie să ne învăţăm a prevedea reacţia interlocutorului şi la timp să schimbăm maniera comunicării, dacă ea nu este pe deplin eficientă.

Comunicarea este un proces al schimbului de opinii, sentimente, impresii, adică schimb de comunicări.

Comunicând cu oamenii, menţinând relaţii cu ei, ne satisfacem necesităţile în comunicare, iubire, recunoaştere, apartenenţă la grup. Oamenii comunică la cinci nivele de comunicare, în dependenţă de relaţiile lor: schimbul de fraze, fapte, gânduri, sentimente, încrederea (înţelegere deplină). Comunicarea eficientă înseamnă un schimb de comunicări, în timpul căruia interlocutorii demonstrează stimă reciprocă, şi cel care ascultă percepe din comunicare anume ceea, ce a avut în vedere cel care vorbeşte.

 

Source: Manual de Bazele sănătăţii pentru clasa a 9 Beh, Voronţova

 






^