mozok.click » Bazele sănătăţii » Dezvoltarea omenirii şi problemele globale de securitate
Інформація про новину
  • Переглядів: 66
  • Автор: admin
  • Дата: 3-04-2018, 13:35
3-04-2018, 13:35

Dezvoltarea omenirii şi problemele globale de securitate

Категорія: Bazele sănătăţii

In acest paragraf:

• veţi discuta consecinţele progresului tehnic;

• veţi afla despre caracteristicile noii epoci;

• veţi lua cunoştinţă de ameninţările globale, create de activitatea vitală a omului.

în a doua jumătate a secolului al XX-lea euforia de la realizările revoluţiei tehnico-ştiinţifice (RTŞ) au fost umbrite de multe consecinţe negative, cauzate anume de RTS.

1. Numiţi consecinţele pozitive ale progresului tehnico-ştiinţi-fic (transportul rapid, comodităţi menajere, Internetul, legătura mobilă...).

2. Numiţi consecinţele negative ale progresului tehnico-şti-inţific pe care le simţiţi (înrăutăţirea calităţii apei potabile, poluarea aerului, închiderea plajelor, grămezi de gunoaie în pădure...).

3*. Zilnic din mass-media aflăm despre ameninţările cauzate de încălzirea globală, criza energetică, distrugerea pădurilor ecuatoriale, extinderea pustiului şi despre problemele cauzate de acest fenomen - foametea, războaiele, resursele, migraţia în masă a populaţiei, creşterea intoleranţei rasiale. Amintiţi-vă si discutaţi câteva din aceste comunicări.

 



Caracteristicile noii epoci

Cercetând consecinţele progresului tehnico-şti-inţific, primul preşedinte al Academiei de Ştiinţe al Ucrainei, Volodymyr Vernadski, încă în prima jumătate a secolului al XX-lea a pronosticat sosirea unei epoci principial noi. El a menţionat că omenirea trece de la transformări locale la o astfel de activitate vitală, care va începe să influenţeze asupra biosferei în proporţii globale (geologice).

Această influenţă va creşte şi viteza acestei creşteri va depăşi viteza evoluţiei naturale a biosferei.

In conformitate cu învăţătura lui Vernadski, omenirea în curând urmează să se transforme în „cea mai mare forţă geologică”, evoluţia pe planeta noastră va fi determinată mai întâi de toate de factorul uman (des. 51).

Şi ca rezultat, biosfera se va transforma inevitabil în noosferă: sfera de dominaţie a intelectului uman („noo” în traducere din latină înseamnă „intelect”). Epoca noosferei cere de la omenire responsabilitate pentru rezultatele activităţii vitale, pentru securitatea a tot ce e viu pe planetă.

Ameninţările globale

Realizările civilizaţiei, care au asigurat oamenilor un nivel înalt al confortului, din păcate, au provocat noi ameninţări. In secolul al XXI-lea proporţiile acestor ameninţări se extind din cauza creşterii numărului populaţiei pe Pământ, epuizării resurselor naturale, încălcării stabilităţii biosferei, acumulării arsenalelor de arme de exterminare în masă. Unele din aceste ameninţări pun sub semnul întrebării existenţa omului ca specie biologică. Unica posibilitate de a păstra omenirea este de a şti cum se poate influenţa asupra acestor ameninţări, dar nu numai de a lupta cu consecinţele lor.

Lumea devine tot mai mult legată reciproc, reciproc dependentă şi reciproc vulnerabilă. Pentru a aprecia proporţiile ameninţărilor globale, asociaţi-vă în trei grupuri şi cu ajutorul manualului pregătiţi comunicări despre posibilele consecinţe: grupul 1: ale exploziei demografice;

grupul 2: ale acumulării armelor de exterminare în masă; grupul 3: dereglarea stabilităţii biosferei.

Explozia demografică

Omenirea a conştientizat mai întâi de toate problema demografică. Datorită descoperirii vaccinului, antibioticelor, epurarea apei, pasteuriza-rea laptelui, sporirea nivelului sanităriei şi igienei s-a redus mortalitatea infantilă si a crescut durata vieţii. Aceasta a facilitat creşterea bruscă a

5 J 5

populaţiei Pământului - s-a produs o explozie demografică.

Asupra discordanţei între creşterea populaţiei Pământului şi rezervele resurselor naturale ale planetei pentru prima dată s-a atras atenţia încă la începutul secolului al XIX-lea. Savantul englez Thomas Malthus a calculat că populaţia Pământului creşte în proporţie geometrică, iar cantitatea produselor alimentare — în proporţie aritmetică. In secolul al XX-lea chestiunea crizei demografice şi limita creşterii populaţiei a devenit şi mai actuală. în anii 60, la cererea Clubului de la Roma (asociaţia politicienilor şi savanţilor) două grupuri de experţi un făcut un pronostic global referitor la dezvoltarea civilizaţiei umane. Rezultatele au fost uluitoare: dacă omenirea se va dezvolta într-un asemenea ritm, ea va înceta să existe deja în secolul al XXI-lea.

Primul a ajuns la această concluzie profesorul american John Forrester, creând modelul sistemului mondial, care se dezvoltă în condiţiile resurselor limitate ale planetei (des. 52). El a stabilit că creşterea populaţiei este însoţită de valorificarea noilor pământuri, industrializarea globală şi poluarea mediului ambiant. La început populaţia creşte în proporţie geometrică,

dar cu timpul această creştere atinge enorme limite naturale: teritoriul planetei este valorificat, resursele naturale epuizate, impactul tehnogen asupra biosferei a depăşit capacitatea ei de reînnoire.

Atingând limita creşterii, populaţia Pământului începe brusc să scadă. Pricinile pot fi diferite: foametea din cauza insuficienţei de produse alimentare, catastrofele tehnogene, epidemiile (apărute în urma poluării totale), nimicirea în masă a popoarelor în conflictele armate iscate din cauza deficitului de resurse. Potrivit calculelor lui J. Forrester, această catastrofă va apărea între anii 2025-2050.

Pentru a verifica concluziile lui J. Forrester,

Clubul de la Roma a comandat o cercetare analogică unui grup de savanţi sub conducerea lui Dennis Meadows. Creând modelul matematic propriu, acest grup a confirmat indicii determinaţi de Forrester şi timpul posibilei catastrofe globale. El a pregătit raportul „Limitele creşterii”, editat în 1972 într-un tiraj de 10 milioane de exemplare.


Pericolul conflictului nuclear

Conflictele armate însoţesc întreaga istorie a civilizaţiei. In ultimii 5000 de ani ele s-au soldat cu viata a circa 5 miliarde de oameni.

In război întotdeauna au învins acei, care dispuneau de arma cea mai modernă. Rezultatul celui de-al Doilea război mondial, de asemenea, depindea de faptul dacă reuşea Hitler să creeze bomba atomică. Dacă planurile lui s-ar fi realizat, rezultatul războiului putea fi altul. Când despre aceste planuri s-a aflat în SUA, acolo a început realizarea proiectului ultrasecret „Mangetten” pentru a-1 întrece pe Hitler. în primăvara anului 1945 SUA au creat şi au testat prima bombă atomică.

Epoca prevăzută de Vernadski, când activitatea vitală a omului va atinge proporţii geologice, a sosit. înainte de testarea experimentală a primei bombe atomice savanţii s-au îngrijorat, oare nu cumva reacţia nucleară în lanţ a bombei va cauza o reacţie asemănătoare a substanţelor de pe întreaga planetă, oare nu se va transforma Pământul în rezultatul exploziei într-o nouă stea a Sistemului solar?

Din fericire, aceasta nu s-a întâmplat, însă a devenit evident pericolul deţinerii monopolului asupra armei atomice. îngrijoraţi de soarta planetei, participanţii la proiectul „Mangetten” au contribuit ca informaţia despre bomba atomică să ajungă în URSS. Datorită acestui fapt deja în 1949 un colectiv de savanţi sub conducerea lui Igor Kurceatov au înarmat cu armă atomică Uniunea Sovietică.

De atunci a început goana înarmării. în câteva decenii SUA şi URSS au acumulat în arsenale zeci de mii de obuze nucleare şi rachete, care pot duce această încărcătură nucleară în orice punct de pe planetă.

Consecinţele unei singure explozii nucleare sunt îngrozitoare, dar locale: unda de soc, radiaţia termică, radiaţia ionizantă. însă, câteva asemenea explozii pot cauza ameninţarea globală a existenţei vieţii pe Pământ.

Acest pericol a fost analizat în anii 60-70 ai secolului al XX-lea de către oamenii de ştiinţă sovietici în frunte cu Nikita Moiseev şi de un grup de cercetători americani, condus de Karl Sagan. Ei au constatat că în rezultatul mai multor explozii nucleare în atmosferă se ridică o cantitate enormă de praf. Particulele mari se depun repede, iar cele mărunte pot rămânea în aer mai mult de trei luni. Ele formează un ecran care împiedică pătrunderea energiei solare pe suprafaţa Pământului. Numai după câteva zile

după explozie temperatura la suprafaţa solului scade cu zeci de grade şi începe iarna nucleară (des. 53).

Contrastul de temperatură de pe uscat si din ocean cauzează fenome-ne atmosferice catastrofale, uragane şi inundaţii pe întregul pământ. Chiar şi cei care vor supravieţui prima lovitură nucleară, vor fi nevoiţi să înfrunte gerul aprig, radiaţia, întunericul, lipsa de apă potabilă, produse alimentare şi combustibil, un stres nemaipomenit.

Dereglarea stabilităţii biosferei

Biosfera prezintă un complex de structuri organice şi neorganice, care asigură existenţa tuturor felurilor de viaţă pe Pământ. Biosfera se aseamănă cu un gigant combinat chimic de prelucrare a substanţelor şi energiei. Soarele îi asigură energia. Datorită acestui fapt se nasc organisme vii, în ele au loc schimbul de substanţe, apoi mor. In procesul evoluţiei ele au schimbat totalmente suprafaţa planetei - au creat atmosferă bogată în oxigen, soluri fertile şi climă cu diapazon de temperaturi şi umiditate favorabile pentru formele superioare ale vieţii.

Biosfera are o anumită stabilitate capabilă de a se reînnoi după fenomenele catastrofale: căderea meteoriţilor, erupţia vulcanilor etc. Această stabilitate o menţine un număr enorm de specii de organisme vii, formate în decursul a circa patru miliarde de ani. Fiecare din aceste organisme are nişa sa ecologică şi îndeplineşte o muncă importantă pentru susţinerea stabilităţii biosferei. Numai omul, activitatea vitală a căruia este orientată la consumul fără control şi la asigurarea propriului confort, constituie un pericol pentru biosferă.

Revoluţia tehnico-ştiinţifică le-a dat posibilitate oamenilor să acţioneze în mod grandios: să extragă munţi întregi de bogăţii subterane, să consume cantităţi enorme de combustibil, să bareze râurile puternice, să usuce masive mari de mlaştini, să creeze sisteme de irigare în stepele uscate. Numai trecând printr-o catastrofă ecologică ei au început să înţeleagă că toate elementele biosferei - relieful, solurile, apele subterane şi de la suprafaţa solului, lumea vegetală şi cea animală sunt strâns legate între ele.

1. Citiţi comunicarea „Cum agricultorii au secat marea”.

2. Schimbarea cărui element al mediului înconjurător a cauzat schimbările catastrofale ale altor elemente ale Mării Arai?


Cum agricultorii au secat marea

lima uscată din Asia Mijlocie nu este favorabilă pentru agricultură fără irigaţie, iar în Marea Arai se varsă două râuri mari - Sirdaria şi Amudaria. De aceea, hotărârea de a folosi aceste râuri pentru crearea rezervoarelor de apă, canalelor şi sistemelor de irigaţii părea că este argumentată.

Insă, în rezultatul consumului de apă cantitatea de apă vărsată în Marea Arai s-a redus simţitor, suprafaţa mării s-a micşorat şi peste câţiva ani oraşele porturi s-au pomenit departe de ţărmurile mării. Navele şi în prezent ruginesc în mijlocul pustiului. S-a mărit conţinutul de sare în apa Mării Arai şi au pierit organismele de apă dulce, care o populau.

In acelaşi timp resturile de apă de la irigaţie s-au acumulat în depresiuni. Aşa a fost creat sistemul de lacuri Arnasai, poluate de îngrăşăminte minerale şi pesticide.

Filtraţia apei prin fundul canalelor şi lacurilor artificiale a cauzat ridicarea nivelului apelor subterane. Suprafeţe mari au fost înmlăştinite ori s-au transformat în soluri cu aciditate sporită. In multe localităţi s-a ridicat nivelul apelor subterane. In fântâni au apărut infecţii periculoase.

Catastrofa ecologică Arai continuă şi în prezent. Impactul ei este enorm pentru ţările din Asia Mijlocie, care nu pot de sine stătător să-l rezolve.

în secolul al XX-lea transformarea biosferei a atins cotele, pe care ea nu este în stare să le compenseze. în Europa şi în America de Nord aproape că nu sunt teritorii nevalorificate. în fiecare an pe Pământ dispar câteva specii de organisme vii, fiecare dintre ele având un cod genetic unic şi nişa sa ecologică. Sunt distruse pădurile ecuatoriale, numite „plămânii planetei”.

Activitatea vitală a omului a încălcat echilibrul obtinut în decursul a mili-arde de ani. In opinia savanţilor, limita stabilităţii a fost trecută aproximativ cu 100 de ani în urmă, şi aceasta va duce inevitabil la catastrofe ecologice globale. Aceasta încă nu s-a întâmplat din cauza inerţiei proceselor naturale.

Unicul mijloc de prevenire a catastrofei este încetarea valorificării în continuare a naturii sălbatice şi reînnoirea ecosistemelor naturale pe o parte însemnată a suprafeţei Pământului, doar biosfera naturală nu poate fi înlocuită cu un mediu artificial, bazat pe consumul de energie solară.

Ameninţările cosmice

Cercetarea consecinţelor iernii nucleare i-au dus pe savanţi la gândul existenţei unui pericol asemănător în cazul ciocnirii Pământului cu un asteroid mare. S-a calculat că ciocnirea lui cu un corp astral cu un diametru de 3 km este analogică cu explozia a tuturor arsenalelor nucleare acumulate pe Pământ.

E timpul ca omenirea să se gândească cum poate fi evitată o posibilă catastrofă. Nivelul tehnologiilor contemporane dă posibilitate să fie pregătită lupta împotriva ameninţărilor cosmice. Este vorba de crearea Sistemului de apărare antiasteroid al Pământului (SAAP). în opinia savanţilor, el urmează să fie compus din puncte de observaţie terestre şi cosmice, sisteme de ţintă şi mijloace de distrugere.

Realizările civilizaţiei, datorită cărora oamenii şi-au asigurat un nivel înalt de confort, au cauzat noi ameninţări.

în secolul al XXI-lea proporţiile acestor ameninţări se vor extinde din cauza creşterii număru-

lui populaţiei, acumulării arsenalelor de arme de exterminare în masă, folosirii iraţionale a naturii si încălcării stabilităţii biosferei.

Cele mai mari probleme globale ale omenirii sunt ameninţarea exploziei demografice, conflictul nuclear si încălcarea stabilităţii biosferei.

Securitatea activităţii vitale devine una dintre

cele mai importante sarcini în secolul al XXI-lea, deoarece de ea depinde supravieţuirea omului ca specie biologică.

 

Source: Manual de Bazele sănătăţii pentru clasa a 9 Beh, Voronţova

 






^