Pe calea dezvoltării durabile » mozok.click
 

mozok.click » Bazele sănătăţii » Pe calea dezvoltării durabile
Інформація про новину
  • Переглядів: 218
  • Автор: admin
  • Дата: 3-04-2018, 13:37
3-04-2018, 13:37

Pe calea dezvoltării durabile

Категорія: Bazele sănătăţii

In acest paragraf:

• vă veţi aminti de tipurile şi consecinţele pericolelor globale;

• veţi afla cum, datorită mişcării publice, a fost redus pericolul folosirii armei nucleare;

• veţi lua cunoştinţă de noţiunea de „dezvoltare durabilă” si de unele principii ale documentelor de drept ecologic international;

• vă veţi antrena să vă planificaţi acţiunile după principiul: „A gândi global, a acţiona local”.

1. Ce ameninţări globale, în opinia voastră, sunt cele mai actuale în momentul de fată?

2*. Ce măsuri din partea comunităţii mondiale pot ameliora situaţia pe planetă?

Crearea armei nucleare, creşterea potenţialului nuclear, explozia demografică, creşterea producţiei materiale fără control şi consumul au transformat omenirea în una din cele mai mari forţe geologice, care ameninţă cu epuizarea resurselor naturale, încălcarea echilibrelor naturale, ruinarea ecosistemelor. Conştientizând pericolele globale, comunitatea mondială face primii paşi pe calea dezvoltării durabile, care va asigura viitorul omenirii.

Cum s-a reuşit să fie redus pericolul războiului

nuclear

Creând bomba atomică, oamenii pentru prima dată au conştientizat faptul că pot fi jertfă a catastrofei globale, create cu mâinile proprii. Ţinând cont de tragismul situaţiei, fizicianul Albert Einstein şi filosoful Bertrand Russell în 1955 s-au adresat către popoarele lumii cu un manifest, numind cursa înarmărilor cu arme atomice nebunie nucleară.

Drept răspuns la acest manifest a apărut mişcarea mondială a savanţilor pentru pace, dezarmare, securitate internaţională şi colaborare ştiinţifică. Ea a mai fost numită Mişcarea Pugwash (de la denumirea orăşelului canadian Pugwash, unde în anul 1955 s-a desfăşurat prima conferinţă în această problematică). De atunci au avut loc 200 asemenea conferinţe, la activitatea cărora au participat 10 mii de persoane.

Activiştii Mişcării Pugwash, fizicienii cu renume mondial Irene şi Frederic Joliot-Curie, au semnat Adresarea de la Stockholm către popoarele lumii, în care au cerut interzicerea armei nucleare. Sub această adresare şi-au pus semnăturile sute de milioane de oameni din întreaga lume.

Datorită eforturilor Mişcării Pugwash a fost formată opinia publică privind neadmi-terea războiului nuclear. Deşi arma nucleară nu este interzisă nici până în prezent, însă în decurs de 60 de ani n-a avut loc nici un război nuclear.



In 1995 reprezentanţii Mişcării Pugwash au obţinut Premiul Nobel pentru pace pentru campania împotriva aplicării armei nucleare. Rezultatele activităţii acestei mişcări au demonstrat că prevenirea pericolelor, în primul rând, al celui global, e cu mult mai uşoară decât să te aperi de ele.

Conştientizarea necesităţii controlului asupra dezvoltării

Pronosticurile, făcute la comanda Clubului de la Roma, au demonstrat că dacă nimic nu se va schimba, deja în prima jumătate a secolului al XXI-lea pe pământ se vor epuiza toate resursele, poluarea mediului ambiant va deveni ireversibilă şi catastrofală pentru existenţa omenirii.

Aceste pronosticuri au avut o mare rezonanţă în mijloacele de informare în masă, în cercurile ştiinţifice şi politice. Mulţi le-au primit ca pronostic despre sfârşitul lumii. Au fost convocate trei Conferinţe ale ONU pe problemele mediului ambiant.

Asociaţi-vă în trei grupuri şi pregătiţi comunicările:

grupul 1: despre Conferinţa de la Stockholm (anul 1972); grupul 2\ despre Conferinţa de la Rio de Janeiro (anul 1992); grupul 3: despre Conferinţa de la Johannesburg (anul 2002).

Recunoaşterea crizei ecologice:

Conferinţa ONU de la Stockholm (1972)

Participanţii la Conferinţa de la Stockholm au avut o atitudine de respect faţă de opinia savanţilor despre aceea că mediul ambiant şi dezvoltarea civilizaţiei umane de acum nu pot fi examinate aparte. Pentru prima dată în istorie la cel mai înalt nivel a fort recunoscută acuitatea problemelor globale.

Pentru clarificarea problemei sub multe aspecte au fost iniţiate o serie de programe internaţionale de studiere a biosferei, Oceanului mondial, climei, proceselor de distrugere a pădurilor, de transformare a teritoriilor în pustiu etc.

După Conferinţa de la Stockholm în majoritatea ţărilor lumii au fost create organe de stat speciale (ministere) pentru protecţia mediului ambiant. Au fost elaborate zeci de programe ecologice, au apărut mişcările „verzilor”. A fost creat şi organul de coordonare — UNEP (Programul ONU pentru Mediu).

Cercetările, întreprinse după Conferinţa de la Stockholm, au confirmat pronosticurile Clubului de la Roma despre criza globală, precum şi

concluzia despre aceea că problema este imposibilă să fie soluţionată cu ajutorul proiectelor ecologice locale. în pofida realizării proiectului de reînnoire a ecologiei în bazinul râului Rin si a câtorva alte

proiecte reuşite în URSS şi SUA, nu s-a obţinut o îmbunătăţire în plan global.

în afară de aceasta, au apărut noi ameninţări globale: înrăutăţirea situaţiei ecologice în ţările sărace, a fost fixată reducerea stratului de ozon a atmosferei, pierderea în continuare a diversităţii biologice, reducerea suprafeţei pădurilor, mărirea suprafeţelor pustiurilor.

Concepţia dezvoltării durabile:

Conferinţa ONU de la Rio de Janeiro (1992 p.)

Cea de a doua Conferinţă a ONU privind problemele mediului înconjurător a avut loc peste 20 de ani la Rio de Janeiro (Brazilia). Ea a întrunit reprezentanţi din 179 de ţări, 1600 de organizaţii publice. La „Forumul global”, care s-a desfăşurat paralel, au participat 9 mii de organizaţii, circa 30 mii de participanţi şi 450 mii de ascultători.


 

La conferinţă a răsunat avertizarea: ţările sărace, spre deosebire de statele economic dezvoltate, nu pot înainta pe calea dezvoltării economiei de piaţă stihinice. Nu toţi vor putea trăi „ca în Occident”, doar 5 % din populaţia Pământului trăieşte în SUA, folosind 40 % din resursele planetei. Pentru ca toate popoarele să trăiască aşa ca în SUA este nevoie de 800 % de resurse, iar ele constituie numai 100 %. Această cale va duce spre catastrofa globală.

Secretarul General ONU, Boutros Ghali, în numele tuturor popoarelor lumii a declarat: „Niciodată în istorie n-a depins atât de mult de ceea ce faceţi sau nu faceţi pentru voi înşivă, pentru alţii, pentru copiii noştri, nepoţii, pentru viaţa în toate formele ei diverse”.

Conferinţa a adoptat Declaraţia Rio, în care sunt numite 27 de principii de conducere, precum a propus Programul ONU pentru secolul al XXI-lea. în acest document (des. 54 din p. 212) se anunţă despre necesitatea unirii eforturilor pentru trecerea de la creşterea economică nelimitată la dezvoltarea durabilă, care va da posibilitate de a fi satisfăcute necesităţile din perioada actuală, fără să-i ia omenirii perspectivele de existenţă, să creeze obstacole pentru satisfacerea necesităţilor generaţiilor viitoare.

Dezvoltarea durabilă prevede obţinerea echilibrului dinamic între:

• producţie şi consum;

• ecologie şi economie;

• dezvoltare si economisire.

Specificul acestui echilibru pentru ţările sărace se deosebeşte de echilibrul pentru ţările dezvoltate. Potrivit dezvoltării durabile în proporţii globale, cele mai bogate ţări trebuie să trăiască în aşa fel, pentru ca existenţa lor să corespundă problemelor ecologice general planetare.

Pentru realizarea ideilor Convenţiei de la Rio de Janeiro în 1997 a fost

iniţiat Protocolul de la Kyoto, care a determinat cotele de degajare a gazelor de seră în atmosfera Pământului. Potrivit acestui protocol, ţările care depăşesc cotele lor, urmează să plătească amendă sau să cumpere cotele altor ţări, care n-au fost folosite pe deplin.

Din păcate, nu toate ţările au semnat protocolul respectiv. In deosebi, din cauza nedorinţei de a suporta pierderi economice au refuzat să facă aceasta SUA, ţară căreia îi revin 25 % din degajările de gaze de seră din întreaga lume.

Programul ONU pentru secolul al XXI-lea

1. Activitatea de iluminare: oamenii trebuie să aibă o închipuire clară despre pericolele care îi ameninţă pe ei şi pe urmaşii lor.

2. Unirea eforturilor în ceea ce priveşte coordonarea programelor de dezvoltare durabilă.

3. Elaborarea programelor de stat cu luarea în considerare a particularităţilor naţionale.

5 ?

4. Reducerea coordonată a cheltuielilor militare.

5. Realizarea măsurilor privind stabilizarea numărului populaţiei pe Pământ.

6. Lupta împotriva foametei, sărăciei cu aplicarea programelor internaţionale.

7. Extinderea concepţiilor despre lume, orientate la interesele spirituale, limitarea valorilor de consum.

8. Folosirea integraţiei stihinice a omenirii în interesele trecerii la dezvoltarea durabilă.

9. Lupta pentru dezvoltarea cercetărilor ştiinţifice. Numai ştiinţa poate arăta calea spre un viitor mai sigur. Secolul al XXI-lea va deveni ori o epocă a dezvoltării, ori ultimul secol al istoriei mondiale.

Carta Pământului:

Conferinţa ONU de la Johannesburg (2002)

în 2002 la Johannesburg a avut loc Conferinţa ONU, care până la începutul ei a fost numită Summit-ul Pământului. Până la acest eveniment ţările lumii au pregătit rapoartele naţionale despre realizările lor.

Din păcate, rezultatele s-au dovedit a fi deloc îmbucurătoare. Progresul aşteptat nu a fost atins. Cei zece ani, care s-au scurs de la Conferinţa de la Rio de Janeiro, au fost numiţi deceniul dezamăgirilor. Documentele oficiale au atestat: anual de pe planetă dispar 15 mln. hectare de păduri tropice, din cauza eroziunii 6 mln. hectare de terenuri se transformă în pustiu. Degajările gazelor de seră în locul reducerii lor până în anul 2020 vor creşte cu 30 %.

Deşi mijloacele de producţie devin economicoase, volumul lor va creşte repede şi în continuare. O astfel de creştere economică devine tot mai mult o povară pentru mediul înconjurător.

Nu s-a reuşit nici în privinţa depăşirii inegalităţii sociale: 20 % din populaţie stăpâneşte 80 % din bogăţii. Jumătate din numărul populaţiei din ţările sărace trăieşte în nevoi (cu 1 dolar pe zi), 65 % din ea - în ţările Africii. Decalajul dintre populaţia acestor ţări şi cea a ţărilor dezvoltate creşte (des. 55).

La Summit se prevedea adoptarea Cartei Pământului. Comitetul internaţional a elaborat proiectul acestui document încă din 1987. El a fost discutat în decursul a 15 ani de circa 50 de ţări ale lumii (vezi des. 56).

însă, Carta Pământului nu a fost adoptată din cauza opunerii din partea ţărilor dezvoltate, care au refuzat să limiteze acumularea fără control a bunurilor materiale şi să asigure o distribuire mai onestă şi egală a resurselor.

Deci, după 30 de ani de la prima Conferinţă ONU pentru problemele mediului, a fost efectuată o muncă de pregătire enormă, au fost scoase la iveală noi ameninţări, trasa-te căile de depăşire a acestora. Insă, omenirea deocamdată nu a reuşit să se dezică

de acumularea bunurilor materiale. Cele mai dezvoltate ţări ale lumii după clarificarea particularităţilor noii epoci au pornit pe calea ţinerii sub tăcere a ameninţărilor globale.

Extras din proiectul Cartei Pământului

Introducere

A sosit momentul-cheie în istoria noastră, când omenirea trebuie să-şi aleagă viitorul.

Omenirea este o parte a Universului care se dezvoltă. Bunăstarea oamenilor depinde de menţinerea stabilităţii biosferei.

Securitatea globală este în pericol: pustiirea ecologică, bunurile dezvoltării economice nu sunt accesibile tuturor, în lume domină nedreptatea, sărăcia şi violenţa.

Toţi împreună trebuie să găsim soluţia comună. Mai întâi de toate să creăm o părere unică despre valorile general umane.

Principiile

1. Să ocrotim Pământul si viata în toată diversitatea ei.

2. Să avem grijă de comunitatea vie cu înţelegere, compătimire şi dragoste.

3. Să făurim comunităţi echitabile, durabile, paşnice şi democratice.

4. Să ocrotim bogăţia şi frumuseţea Pământului pentru generaţiile actuale si viitoare.

Căile de avansare

1. Trebuie conştientizată dependenţa reciprocă şi responsabilitatea reciprocă globală.

2. Elaborarea şi realizarea dezvoltării durabile la toate nivelele: local, regional, naţional şi global.

3. Diversitatea culturală este patrimoniul valoros al omenirii. Diferite culturi vor găsi căile deosebite de realizare a acestei concepţii despre lume. Trebuie aprofundat şi extins dialogul global în vederea căutării în comun a adevărului şi înţelepciunii.

4. In viaţă deseori apar conflicte între valorile importante. Trebuie găsită armonia între diversitate şi unicitate, libertatea personală şi bunul comun, planurile de scurtă durată şi scopurile de lungă durată.

5. Fiecare persoană, familie, organizaţie şi comunitate urmează să joace în viaţă un rol deosebit.

6. Pentru atingerea dezvoltării durabile popoarele lumii trebuie să-şi reia angajamentele faţă de ONU, să-şi îndeplinească angajamentele privind realizarea acordurilor internaţionale existente şi să susţină realizarea Cartei Pământului.

Legislaţia ecologică a Ucrainei

Legislaţia ecologică a Ucrainei este progresivă, deoarece ea a fost creată în perioada independenţei cu folosirea celei mai bune experienţe mondiale. Au fost adoptate zeci de legi şi coduri, inclusiv Legile Ucrainei:

• Cu privire la protecţia mediului ambiant”;

• „Cu privire la protecţia atmosferei”;

• „Cu privire la expertiza ecologică”;

• „Cu privire la deşeuri”;

• „Cu privire la fondul rezervaţiilor naturale ale Ucrainei”;

• „Cu privire la Cartea Roşie a Ucrainei”.

Precum si:

• Codul silvic al Ucrainei;

• Codul despre subsolul Ucrainei;

• Codul apelor al Ucrainei;

• Codul funciar al Ucrainei.

Trecerea la dezvoltarea durabilă este posibilă numai datorită colaborării internaţionale active. Aceasta se explică prin caracterul global al multor probleme ecologice, caracterul transfrontalier al poluării, prin necesitatea schimbului internaţional de tehnologii şi prin posibilitatea antrenării investiţiilor străine. Ucraina a ratificat majoritatea acordurilor ecologice, inclusiv:

• Convenţia privind ocrotirea diversităţii biologice;

• Convenţia privind securitatea nucleară;

• Convenţia privind interzicerea elaborării, producerii, acumulării, aplicării armei chimice şi privind distrugerea ei;

• Convenţia-cadru ONU privind schimbarea climei;

• Protocolul Kyoto la Convenţia-cadru ONU privind schimbarea climei;

• Convenţia privind protecţia Mării Negre de poluare;

• Convenţia-cadru privind protecţia şi dezvoltarea durabilă a Carpaţilor.

Perspectivele societăţii informatice

Trăim la intersecţia de epoci, când societatea industrială, orientată la producţia materială şi la consumul necontrolat, cedează locul societăţii informatice, care aduce cu sine noi valori şi relaţii în toate domeniile vieţii. In prezent centrul de gravitaţie al economiei se schimbă de la industrie la informaţie. în economia informatică factorul decisiv al activităţii economice este „nou-hau”, care în traducere din engleză înseamnă „ştiu cum”.

Acestea sunt sisteme informative şi tehnologii, care sporesc esenţial eficienţa producţiei. în condiţiile automatizării şi computerizării numai

2-3 % din populaţie se vor ocupa de producţia alimentară, 20-30 % - de producerea mărfurilor industriale, 17-20 % vor lucra în domeniul prestării serviciilor şi mai mult de 50 % — în sfera tehnologiilor informaţionale: învăţământ, stiintă, activităţi inovationale, comunicaţii. Factorul de limitare vor fi nu resursele materiale (pământul, materia primă sau capitalul), ci intelectuale — cunoştinţele.

In societatea informatică o bună parte din volumul muncii poate fi efectuat şi acasă, în „vila ecologică” (de exemplu, ca în des. 57). Angajatul, punând în funcţiune calculatorul, prin Internet va contacta cu calculatoarele lui necesare şi cu colegii. Se reduc cheltuielile energetice, decade necesitatea de a încălzi şi a ilumina întreprinderi enorme şi oficii. Pentru asigurarea necesităţilor unei vile ecologice nu prea mari vor fi folosite tipurile de energie ecologică, bunăoară, panelele solare.

A judeca global, a acţiona local

Omenirea face doar primii paşi pe calea dezvoltării durabile. Problema principală constă nu în posibilităţile tehnice, dar în necesitatea schimbărilor în conştiinţa maselor. Dacă anterior omenirea acţiona după principiul „După noi fie chiar potop” sau „Nu trebuie să aşteptăm daruri de la natură”, în prezent în societate se nasc alte valori.

Oamenii încep să înţeleagă că atingerea scopurilor globale este posibilă numai prin acţiuni reale la nivel local şi individual.

Agenda locală pentru secolul al XXI-lea este trecerea la dezvoltarea durabilă a raionului, oraşului, satului, străzii, curţii, şcolii sau familiei voastre după principiul „Gândeşte global, acţionează local”.

Asociaţi-vă în patru grupuri. Cu ajutorul des. 54 din pag. 212 alcătuiţi programul pentru secolul al XXI-lea cu luarea în considerare a aspectelor economice, ecologice şi sociale privind: grupul 1: localitatea (oraş sau sat); grupul 2: şcoala; grupul 3: familia; grupul 4: un om concret.

Eforturile organizate ale tuturor statelor nu vor da rezultatele dorite, dacă fiecare om, fiecare locuitor de pe Pământ nu va avea formată noua concepţie despre lume care ar corespunde celei de dezvoltare durabilă. Aceasta înseamnă că trebuie să ne schimbăm atitudinea fată de multe lucruri, să ne dezicem de psihologia de consumator şi să ne obişnuim să avem grijă permanent de mediul înconjurător.

Dacă doriţi să schimbaţi lumea, începeţi de la sine. Revedeţi-vă misiunea proprie şi verificaţi-o dacă ea corespunde scopurilor ecologice. In caz de necesitate, faceţi corectările de rigoare.

în mijlocul secolului al XX-lea savanţii au descoperit ameninţările globale, cauzate de dezvoltarea fără control a omenirii, si au elaborat recomandările pentru depăşirea lor.

Comunitatea mondială s-a convins de adevărul declarat de savanţi si a creat structuri interna-

ţionale, statale şi publice pentru lupta împotriva noilor provocări.

Nu există alternativă dezvoltării durabile -unica posibilitate de prevenire a catastrofei globale.

Sarcina principală a actualităţii este formarea conştiinţei ecologice în masă şi aplicarea în viată a principiului „A gândi global, a acţiona local”.


EXERCIŢII DE TOTALIZARE LA SUBCAPITOLUL 2 AL CAPITOLULUI 4

1. Asociaţi-vă în patru echipe. împărţiţi între voi paragrafele 27-30 ale manualului şi întocmiţi fişele conceptuale ale memoriei pentru fiecare din ele.

2. Pe rând faceţi comunicări si demonstraţi fisele conceptuale întocmite de echipe după materialele din § 27-30 ale manualului.

3. Din fişele conceptuale întocmite faceţi un colaj şi-l afişaţi într-un loc de cinste în clasă.

Totalizaţi principalul ce aţi învăţat din subcapitolul 2 al capitolului 4.

TEST PENTRU AUTOCONTROL

1. De consecinţele pozitive ale progresului tehnico-ştiinţific ţin:

a) comodităţile menajere;

b) poluarea mediului ambiant;

c) legătura mobilă, Internetul;

d) mărirea duratei medii a vieţii; c) crearea armei nucleare;

e) încălzirea globală.

2. Concepţia dezvoltării durabile a fost adoptată:

a) la Conferinţa de la Stockholm (1972);

b) la Conferinţa de la Rio de Janeiro (1992);

c) la Conferinţa de la Johannesburg (2002).

3. In societatea informatică mai mulţi oameni vor fi angajaţi în domeniile:

a) producţiei alimentare;

b) producţiei industriale;

c) serviciilor;

d) tehnologiilor informaţionale.

4. Dezvoltarea durabilă prevede:

a) posibilitatea satisfacerii necesităţilor actuale, dar nu pe contul generaţiilor viitoare;

b) atingerea echilibrului între producţie şi consum;

b) renunţarea la toate realizările progresului tehnico-ştiinţific.

 

Source: Manual de Bazele sănătăţii pentru clasa a 9 Beh, Voronţova

 






^